28 Octombrie 2011, 10:21 am
Numai lumea lui Caragiale poate explica jocul liberalilor din Consiliul Județean Iași pe tema modernizării aeroportului. După ce au blocat orice încercare de a pregăti documentația de accesare a fondurilor europene, ideea transferării la Guvern a fost primită în stil “să se schimbe pe ici pe colo prin părțile esențiale”, numai să rămână la fel.
Le acord Trofeul Farfuridi pentru declarațiile făcute de-a lungul timpului, cu mențiunea că am avut o serioasă analiză dacă nu era mai potrivit Trofeul Cațavencu de Bahlui, gândindu-mă la deputatul Fenechiu, mai ales că acesta spunea: “Vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt dintâi… între fruntașii politici. Vreau mandatul de deputat… ”.
De ce nu consider serios stilul liberalilor? Pentru că au avut posibilitatea să și construiască nu numai să dărâme. În fapt, între declarațiile publice, ziarele electorale și felul în care au respins prin vot public orice încercare de pregătire a documentației pentru aeroport, e o uriașă diferență. Nu neg însă faptul că au reușit să intoxice opinia publică cu senzația că liberalii ar face aeroport, în mod special un june tras de sfori de liderul său devine principalul “cunoscător” în ale aviației. Recunosc, evoluția sa e remarcabilă, să termini dreptul la privat și să ajungi direct la cadastru (șef evident), după care să devii specialist în marketing energetic, justifică genialitatea, așa că homo universalis sare direct în zona avioanelor (măcar aici dați-mi dreptul să nu spun aviație civilă). Fenechiu a oferit subiectul aeroportului ca pe un os de ros mediatic pentru consilierul județean Cozmanciuc. Nu a fost bun un constructor precum Radu Botez, nu e bun un fost ministru de finanțe precum Varujan Vosganian, nu e bun președintele organizației municipale Cristian Adomniței, e însă bun pe acest subiect doar un singur om și e liber să spună lucruri trăsnite.
Și pentru că s-au făcut că nu înțeleg întrebările mele anterioare pe marginea costului pentru proiectul de 3.000 m pistă flexibilă, le dau eu răspunsul. De fapt au deja un exemplu exact în proiectul de la Suceava pe care l-au folosit ca argument în atacurile politice din declarațiile date la Iași. Acolo pista costă aproximativ 36 milioane Euro, adică mai puțin de jumătate din valoarea vehiculată la Iași de liberali. Tunul financiar din spatele celebrului studiu de fezabilitate Search Corporation este atât de evident încât sunt extrem de surprins de ceilalți demnitari și lideri politici indiferent de partide (inclusiv din partidul meu) care nu au curajul să spună lucrurilor pe nume și să atingă direct cauza care a determinat blocajul din Consiliul Județean.
“Vom face un aeroport modern când Iașul va scăpa de proști, ipocriți și populiști”, spunea deputatul Fenechiu în 13 octombrie 2011. De data asta domnule deputat, spre marea surprinderea a dumneavoastră, vă dau dreptate, așa este. Să înțeleg că vă mutați din județul Iași? Deocamdată ați primit Trofeul Farfuridi.
27 Octombrie 2011, 4:37 pm
40.000 de câini maidanezi în Iași? Pare incredibil, nu? Acest număr impresionant a mai fost vehiculat de directorul Salubris în declarații publice date în luna august 2010. Raportat la numărul de locuitori, inclusiv studenții de la universități, înseamnă că avem 1 maidanez la aproximativ 10 locuitori. Asta înseamnă cam 1 maidanez la 2 -3 familii, sau câțiva maidanezi la fiecare scară de bloc.
Nu știu cât de corectă este numărătoarea primarului. Spun asta pentru că evident devine îngrijorător. Nu cred că s-a „raportat” un asemenea număr de câini doar pentru că ar permite ulterior cheltuirea unor sume considerabile pentru ținerea sub control a acestui fenomen de către Salubris. Asta ar însemna că la primărie se exagerează pentru a se cheltui cu dedicație sume mai mari decât este necesar. Cu certitudine asta nu s-a întâmplat niciodată, altfel ar exista dosare pe la DNA cu primăria și societățile din subordine pentru sume cheltuite din buget nejustificat(sic!).
În Parlament zace de câteva luni o lege pe marginea acestui subiect. Să nu credeți că amânările repetate din Parlament sau discursurile politice pe marginea protejării animalelor fără stăpân ar fi legate neapărat de vreo pasiune pro sau contra acestei situații. Sunt însă oameni politici pe care îi veți auzi rostind tot felul de acuzații sau prezentând inițiativa legislativă din Parlament ca fiind dezastruoasă, inumană, etc.
Toate aceste amânări nu pot însă să ocolească o realitate: maidanezii sunt o problemă prin numărul exagerat de mare și prin atacurile tot mai dese ale haitelor împotriva celor care au ghinionul să treacă printr-o zonă dominată de acestea. Legea în sine, nevotată încă, este cerută insistent de toate structurile din administrația publică și negată vehement de o parte din ONG-urile cu acest gen de preocupări.
Dezbaterile pentru această lege au avut loc însă în ultimii doi ani împreună cu tot cu aceste asociații sau fundații, rezultatul final semănând cu legile cadru din alte țări civilizate ale Europei. De ce nu trece această lege? E simplu, pentru că în Parlament liderii PSD și PNL se joacă cu subiectul folosindu-l drept pretext pentru a arăta cât de “umani” sunt ei. Fac precizarea că orice lege în România ar trebui să țină cont în primul rând de cetățeni, de siguranța și sănătatea lor și abia în al doilea rând să se caute soluții și pentru necuvântătoare.
Voi devoala o negociere din spatele culiselor parlamentare. Saptămână trecută, la presiunea primarilor din teritoriu, liderii politici ai tuturor partidelor au convenit să treacă la vot această inițiativă legislativă prin vot pe cartelă, însă din punct de vedere nominal secret. Aceasta pentru că presiunea mediatică pune accent pe numele celor care votează într-un fel sau altul și pentru că PSD și PNL nu își puteau permite să fie pentru la o inițiativă a puterii (nu dă bine la propriul lor electorat probabil).
Ghinionul a făcut că la acea ședință să fie prezent și liderașul Ponta. La auzul detaliilor despre înțelegea stabilită înainte de ședință, prima reacție a fost la fel ca la Antene sau la Realitatea. Adică să fie contra la orice, așa că a urcat la tribună și a rostit evident acuzațiile obișnuite la adresa puterii. După ce s-a scăpat adolescentin în microfonul tribunei Parlamentului, nici liberalii nu puteau fi mai prejos așa că parlamentarii au ascultat și o retorică cu steluțe. Rezultatul: s-a amânat din nou, la fel cum în ultimul an în permanență și alte acte normative nu trec pentru că … judecați dumneavoastră.
Dacă primarul Nichita, mai face și altceva în afară de a constata câți maidanezi sunt în oraș, cât de întârziate sunt șantierele proprii sau cât de nemulțumit poți fi de propria activitate, atunci ar trebui să își convoace parlamentarii și să spună public cum crede el că ar trebui să se comporte aceștia. Exprimarea primarului cum că “eu sunt pus să rezolv mai întâi problema ieșenilor, nu a maidanezilor”, lasă serioase urme de îndoială asupra modului în care înțelege problema pentru că maidanezii sunt de foarte mulți ani o problemă chiar a ieșenilor.
Așa că, domnule primar, solicitați parlamentarilor PSD și PNL (ultimii te vor asculta oricum, având în vedere că împreună cu deputatul Fenechiu aveți opinii identice deși vă înțelegeți separat) să voteze legea din Parlament. Aș pune pariu că nu aveți autoritatea să obțineți un răspuns public favorabil.
27 Octombrie 2011, 1:42 pm
În data de 6 septembrie anunțam disponibilitatea de a oferi asistență juridică gratuită la cabinetul parlamentar pentru sprijinirea celor care locuiesc în cartierul ANL- Moara de Vânt Iași.
Reamintesc faptul că locatarii respectivi erau somați de către Primăria Municipiului Iași să opteze pentru cumpărarea sau concesionarea terenului de sub locuințele construite prin credit ipotecar. Această solicitare nu ținea cont de faptul că terenul aferent construcțiilor a fost pus la dispoziția beneficiarilor spre folosință gratuită pe toată durata de existență a construcțiilor și că acest aspect era consfințit prin hotărâri ale Consiliului Local și Convenții încheiate între ANL și Consiliul Local al Municipiului Iași.
Sesizarea făcută către reprezentanții primăriei, autorii demersurilor abuzive pe care le-am acuzat public, a fost tratată cu indiferență, răspunsul public al primarului Nichita oferind o imagine foarte clară a nivelului de competență folosit în exercitarea atribuțiilor publice: “În căutare de glorie mediatică, datorată probabil de campania electorală internă din PD-L Iaşi, deputatul Păduraru Nicuşor iese la rampă cu un nou spectacol ratat de imagine şi comunicare publică prin care reclamă abuzuri fictive ale municipalităţii ieşene.”
Răspunsul și clarificările primite din partea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului confirmă punctul meu de vedere considerând în esență că “solicitarea DAPPP a Municipiului Iași cu privire la exprimarea unei opțiuni privind concesionarea sau cumpărarea terenului este lipsită de orice temei”.
Prin urmare solicit primăriei să înceteze presiunile ilegale la adresa acelor cetățeni. De asemenea îl sfătuiesc pe primarul Nichita să își folosească talentul scriitoricesc într-o eventuală încercare de a intra în Uniunea Scriitorilor, iar exprimările din răspunsul anterior confirmă faptul că domnul primar Nichita lucrează mai puțin în interesul ieșenilor fiind preocupat mai degrabă de imagine politică.
Domnule primar, aveți soluția legală, nu mai aveți pe cine să dați vina, prin urmare nu vă rămâne decât să puneți în aplicare prevederile legislației în vigoare în semn de respect față de cei pe care îi reprezentați, indiferent dacă v-au ales sau nu. Aș aprecia pozitiv, dacă ați evita să mai dați un răspuns la acest comunicat, singura atitudine corectă pe care v-o sugerez poate fi primită de locatarii din cartierul ANL-Moara de Vânt sub forma unei scrisori adresate acestora prin care vă cereți scuze pentru abuzurile făcute.
Comunicat de presă transmis în data de 17 octombrie 2011.
Mai jos aveți atașat răspunsul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.
26 Octombrie 2011, 12:56 pm
Fac precizarea că sunt unul dintre admiratorii Casei Regale, admirație pe care o am față de importanța și rolul monarhiei în istoria României. Aceasta nu mă împiedică însă să am și dezamăgiri. Sinceritatea este și ea o probă de etică, așa că mă voi exprima asupra unui aspect pe care tot din motive de bun simț istoric nu îl agreez. Nu agreez faptul că Majestatea Sa, într-un context deosebit, ce s-a dorit să aibă rezonanță istorică a lăsat să alerge în jurul său tot felul de personaje politice care nu își aveau locul acolo.
Îmi este greu să accept faptul că cel mai dovedit securist dintre oamenii politici actuali, președintele de facto al partidului-televizor, Dan Voiculescu, a fost lăsat să finanțeze cu exclusivitate evenimente ale zilei de ieri folosindu-și toată armata de analiști de pe sticlă pentru a oferi un fel de respect Regelui. Nu cred că Majestatea Sa consideră firesc să primească plachete, decorații sau orice altfel de onoruri din partea unor personaje care în toată viața lor nu și-au câștigat dreptul de a fi cei care să ”beneficieze” de asemenea momente.
Oare chiar nu mai există nici un om de afaceri onorabil care să sprijine demersul prezenței Majestății Sale în Parlament? Nu cred că în jurul lui Tăriceanu se află doar Voiculescu. Cred însă că a te lăsa prins în plasa sau în mrejele mediatice ale unor grupuri care în urmă cu 20 de ani te înjurau sincer și umileau o nație întreagă alergând cu poliția după propriul Rege sau limitându-i accesul în propria țară, nu cred că toate acestea nu trebuiau să fie cântărite ieri. Spun asta pentru că asocierea cu persoane nepotrivite ca imagine este în defavoarea curățeniei unui eveniment, în defavoarea chiar a simbolurilor Casei Regale, este însă în favoarea unor personaje care și-au demonstrat fariseismul și care nu merită să fie spălate indirect prin faptul că își permit să promoveze valori.
Au mai fost asemenea erori. Una dintre acestea o consider a fi anunțul candidaturii lui Radu Duda la Președinția României. Nu știu cât de înțelept o fi fost gândit demersul, însă gestul în sine a coborât standardele Casei Regale în loc să le țină la înălțimea potrivită de respect.
Nepotrivirea de caracter ar trebui să determine distanțarea față de personajul atât de diferit și evitarea asocierii cu acesta. Este valabil acest mod de a vedea lucrurile și în cazul evenimentelor de ieri și cu certitudine în multe alte situații. Prefer demnitatea mediatizată mai puțin, însă păstrată departe de cei care și-au pierdut-o demult.
25 Octombrie 2011, 4:55 pm
Foarte multă emoție. Așa aș descrie sentimentele trăite azi în Parlamentul României. Foarte multă emoție nu doar pentru parlamentarii care au văzut în prezența Majestății Sale în Parlament un moment istoric, ci chiar în sufletul celui care după 64 de ani a ținut din nou un discurs în fața Legislativului României.
Polemicile din jurul prezenței în Parlamentul României a Majestății Sale Regele Mihai, au o conotație politică, de autoritate a statului și de o subiectivă abordare a republicii ca formă de guvernământ. Ca adevăr istoric, este incontestabil faptul că modernizarea României precum și cele mai bune perioade de evoluție socială, politică și economică se datorează în ultimii 200 de ani perioadei în care România a fost condusă de Casa Regală. Este la fel de clar însă faptul că România este astăzi o republică democratică și nu o monarhie.
Nu putem însă nega faptul că acest subiect a fost folosit politic, aspect evident în declarațiile unor lideri ai partidelor politice sau în felul în care este reflectat în mass-media. Subiectul cald din punct de vedere al imaginii publice, a fost înghițit pe nemestecate și cu nerușinare, inclusiv de acei nostalgici comuniști, adică exact cei care au întors Regele înapoi în avion sau care în anii 90 infierau tupeul unei generații tinere care dorea să își aducă înapoi acasă istoria. Acel gest istoric nu are cum să fie spălat astăzi prin declarații publice întoarse la 180 de grade.
Nu pot însă să nu fac și o referire directă: acțiunile Casei Regale și protocolul la un asemenea nivel de reprezentare a unui fost conducător al statului român, au respectat dintotdeauna anumite limite de discreție și de simplitate. Exercițiul public al ultimelor două zile are o amploare deosebită față de alte momente când membrii familiei regale preferau să dea un exemplu de modestie prin prezența în jurul lor a foarte mulți oameni simpli, iar mesajul transmis era unul de căldură și dragoste la adresa românilor. Faptul că Majestatea Sa Regele Mihai a susținut un discurs în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, poate fi văzut ca un fel de relansare a unor discuții vechi legate de monarhie, ceea ce este de asemenea ca o sabie cu două tăișuri. Oare cum va primi societatea românească acest subiect?
21 Octombrie 2011, 10:19 am
Foarte mulți primari se plâng că nu au resurse pentru a face față tuturor cheltuielilor necesare. Comunele sărace nu reușesc nici măcar să își controleze bugetele pentru salarii, cu atât mai puțin sunt la limită atunci când trebuie să finanțeze școli, grădinițe, iluminat public și mai ales să facă față unor investiții majore.
Toate acestea sunt realități confirmate, în România sunt peste 900 de localități, adică aproape o treime care nu fac față cheltuielilor curente. Comunitățile locale, mai ales comunele nu au nici capacitatea administrativă de a gestiona împrumuturi locale. În fapt, autoritățile locale au o datorie totală de 2,3% din PIB, adică de 2,8 miliarde Euro, iar ponderea totală a datoriei locale în datoria publică nu depășește 6%.
Criza economică și nevoia de prudență în cheltuirea banului public scot la iveală această deficiență ca fiind una din cele mai grave situații prin care poate trece administrația locală. O treime din comune în risc iminent de faliment e un subiect extrem de periculos pentru stabilitatea administrației publice locale, cei care au de suferit fiind evident cetățenii care nu primesc serviciile publice din partea autorităților pe măsura necesităților.
Există mai multe idei, soluții sau păreri despre cum ar putea fi ajutate primăriile falimentare. O propunere legislativă solicită reducerea numărului de consilieri locali și implicit a cheltuielilor cu indemnizațiile acestora. Alte măsuri administrative au fost gândite încă din mai 2010 pentru a se gestiona falimentul primăriilor, președintele CJ să constate starea de insolvență iar prefectul să gestioneze situația de criză printr-un comitet care în 30 de zile să întocmească un plan de redresare. Cea mai simplă măsură este să le dai bani din fondul de rezervă al Guvernului. Din păcate nici una din aceste măsuri nu rezolvă câtuși de puțin cauza falimentului primăriilor sărace, ba chiar mai mult, consumă bani publici suplimentari și seamănă mai degrabă cu tratamentul cancerului avansat fără nici o șansă de supraviețuire.
Mai este afectată profund autonomia locală și intră sub semnul întrebării o descentralizare reală. Dacă ai o treime din localități în stare de faliment iminent, evident că o treime din administrația publică locală stă cu mâna întinsă spre Guvern și devine dependentă de resursele acestuia , autonomia fiind un subiect care mai degrabă e mascotă decât realitate. Dacă statul român vrea să consolideze autonomia locală și să continue procesul de descentralizare, ar trebui să fim realiști și să recunoaștem faptul că cea mai mare parte a acestor primării nu au știința, resursele și capacitatea de a gestiona independent nevoile comunității.
Discutăm de regionalizare, absolut necesară mai ales în contextul unor finanțări europene adresate unor unități administrativ teritoriale cu o medie de 2 mil. de locuitori. Partidele politice se bat pe formule și nu pe principii sau preferă pur și simplu să fie contra așa cum reacționează PSD și PNL, având la bază doar rațiuni electorale și mai puțină responsabilitate față de nevoile țării. Așa că în loc să se ajungă la un consens politic național, de bun simț și absolut necesar pentru ca țara noastră să își consolideze suveranitatea, în loc să vedem că nu doar Europa, ci întreaga lume caută soluții pentru o administrație eficientă, cea mai mare parte a partidelor și a liderilor politici gândesc numai pentru anul electoral 2012 fără să îi intereseze o proiecție pe termen foarte lung.
Deși pare imposibil, voi încerca să atrag atenția tuturor parlamentarilor că România are nevoie nu doar de regionalizare, ci are nevoie de o regândire totală a împărțirii administrativ teritoriale. Asta înseamnă că ar trebui să regândim și comunele și orașele în așa fel încât comunitățile locale să înceapă de exemplu de la 7.000 de locuitori, iar statutul de comună și oraș să fie extrem de clar definit. O reașezare totală a împărțirii administrativ teritoriale a României va presupune deci comune cu peste 7.000 de locuitori, orașe, municipii și municipii reședință de județ, iar județele vor trebui să aibă dimensiunea medie a regiunilor europene, luându-se în considerare criterii ample pentru ca fiecare județ să aibă caracteristici economice, sociale, geografice și chiar specificități culturale comune.
În lipsa unei asemenea viziuni, România va continua declinul administrativ, iar criza economică ne va slăbi capacitatea de a fi puternici. Politicul va declara formal principii legate de autonomie și descentralizare, însa va finanța prin decizii guvernamentale colacul de salvare financiar pentru o treime din primării, aflate în faliment iminent. Polemicile legate de resurse financiare date primăriilor în funcție culoarea politică nu vor înceta niciodată pentru că sunt perfect fundamentate. Nu garantez însă că Ponta sau Antonescu și poate nici unii colegi de-ai mei au suficientă maturitate pentru a accepta un pact național pentru reorganizarea administrativ teritorială a României.
Comunicat de presă transmis în data de 21 octombrie 2011.
20 Octombrie 2011, 10:30 am
Exercitarea autorității de către un ministru sau un demnitar nu este doar un dans printre articole de lege. Din păcate, foarte mulți concetățeni, mai mult sau mai puțin intoxicați de prostie televizată în prime time, refuză să accepte autoritatea statului sau a celor care reprezintă statul în asemenea ipostaze. Lipsa de autoritate a polițiștilor, de exemplu, este o realitate îngrijorătoare, speculată de o media flămândă după evenimente interlope sau după nesimțirea unor șmecheri de cartier dispuși oricând să înjure orice reprezentant al statului în fața camerelor.
După evenimentele de la Giurgiu, am asistat în ultimele săptămâni la o serie de opinii interesante cu referire la schimbarea șefului poliției din Giurgiu. Nu îl cunosc pe acel om și nici nu îmi dau cu părerea la “butoanele” din acel județ. Nu pot însă să accept substratul din spatele unei declarații care aparține chiar Ministrului de Interne, care spune că nu poate să îl schimbe pe șeful poliției, motivând această stare de reflexie, nu cu o analiză a situației de la Giurgiu sau o negare a vulnerabilităților sociale de acolo, ci cu faptul că schimbarea nu ar fi posibilă din cauză că ar fi fost repus în funcție de justiție. Senzațional aș zice. Cum adică, să înțeleg că exercitarea autorității de stat de către Ministrul de Interne e o chestie care poate fi filtrată și de alții? Păi ce fel de Ministru de Interne este acela care nu are puterea să schimbe un șef al unui Inspectorat de Poliție Județean pentru a crește autoritatea statului pentru și în fața cetățenilor? În asemenea situații voința și decizia ministrului ar trebui să fie nediscutabile și cei din jurul său să înțeleagă ordinul și să îl aplice respectând legea.
Lipsa de autoritate în exercitarea funcției sau incapacitatea de explica corect deciziile pe care le iei în funcțiile de conducere nu au alt răspuns decât în zona eficienței pe post. Din păcate sunt mai multe ministere în actualul Guvern în care slăbiciunile și indecizia sunt mai pregnante decât forța profesionalismului și capacitatea de a mișca munții dacă este nevoie. Slăbirea și indecizia politică din zona guvernamentală ne afectează și din punct de vedere politic. Am observat cu îngrijorare că unele critici exprimate de alți colegi au fost primite într-un stil inconfundabil al FSN-ul anilor ‘90. A nu fi critic atunci când este cazul înseamnă că trebuie să înveți să te minți și cu ușurință să ajungi să îi minți și pe ceilalți.
Ministrul Justiției se exprima într-o discuție pe holurile parlamentului cu îngrijorare față de creșterea acțiunilor de tip interlop în societatea românească. La câteva zile după domnia sa, șeful SRI atrăgea atenția asupra aceluiași fenomen. Printre rânduri, a mai dat de înțeles că informațiile despre aceste riscuri ajung în zona guvernamentală și nu sunt luate în considerare fiind tratate cu indiferență. Confirm prin faptul că în mod constant anumiți miniștri mai vechi sau mai noi nu își fac datoria pentru a lua măsuri în timp util, unii dintre ei au o mare pasiune de a arăta că sunt șmecheri prin faptul că nici măcar nu vor să citească materialele primite de la acele structuri. În asemenea condiții nu trebuie să ne mire că suntem sufocați de presiunea unor lumi care în loc să fie ținute sub control mai degrabă își cresc ele controlul asupra structurilor statului.
Am avut o experiență neplăcută exact pe acest subiect. Discuțiile pe care le purtăm constant în parlament sau în comisiile de specialitate, presupun și întrebări, clarificări sau pure discuții pe marginea unor situații delicate sau grupări care operează pe raza unor județe. Strict legat de Iași, de mai multe ori, parlamentari sau miniștri din Cabinetul Boc și-au exprimat îngrijorarea atrăgând atenția asupra unor aspecte care țin de județul Iași și de unii șefi locali. Fără a intra în detalii, respectivii au obținut probabil suficient de multe clarificări, care au confirmat asemenea riscuri. Nu s-a luat însă nici o măsură, mai mult, timpul a trecut iar astăzi mai degrabă sunt ingrijorat de faptul că asemenea aspecte nu sunt pe agenda prioritară a celor responsabili cu corectarea lor. Și asta în condițiile în care de ani de zile suntem arătați cu degetul sau trași de urechi în tot felul de rapoarte și analize privind capacitatea administrativă a statului de a ține sub control corupția, inclusiv la nivel european.
Dacă acest gen de atitudini refractare sau chiar complice devin regulă și nu excepție, mă voi lupta cu propriul meu partid pentru a corecta asemenea deficiențe despre care toată lumea vorbește dar nimeni nu ia nici o măsură. Victoria în politică nu trebuie să aparțină unor grupuri de interese sau unui mod de a guverna cu slăbiciuni. Dacă vor sta în față doar acest gen de oameni ușor ținuți din scurt de sfere de influențe nefaste, toți vom avea de suferit. Așa că fac un apel la toți colegii mei, demnitari sau simpli membri de partid să nu accepte asemenea riscuri pentru că suntem datori față de cei din jurul nostru pentru a ajuta societatea românească să se schimbe spre o direcție bună.
3 Octombrie 2011, 1:52 pm
Am primit foarte multe plângeri de la ieșenii care locuiesc pe străzile Decebal, Ion Neculce, Romană și Dacia, legate de disconfortul produs de starea unor cămine din strada Decebal, legat de tulburarea liniștii publice de către o parte din locatarii acestora și de riscul de epidemii datorate salubrității îndoielnice din aceste clădiri.
Același gen de plângeri au venit și din partea unor locatari care habitează chiar în acele cămine. Cetățenii respectivi, sunt nemulțumiți de faptul că în aceste clădiri, furnizorii de utilități nu reușesc să asigure standarde de calitate serviciilor oferite, confruntându-se și cu mari debite precum și imposibilitatea administrării corecte a relației cu aceștia.
Vă transmit rugămintea acestor ieșeni de a analiza în Consiliul Local situația acestor “blocuri bomba” solicitând informări de la serviciile responsabile din cadrul Primăriei Municipiului Iași și oferind soluții pentru cei care locuiesc în aceste clădiri insalubre și pentru ieșenii locatari ai blocurilor din întreaga zonă.
În speranța că solicitarea ieșenilor din acest cartier va primi răspuns din partea dumneavoastră, vă mulțumesc anticipat pentru atenția pe care o veți acorda acestui cartier.
Scrisoare deschisă transmisă Primăriei Municipiului Iași și Consiliului Local.
1 Octombrie 2011, 12:50 pm
De ceva vreme în politica ieșeană se întâmplă lucruri ciudate. Lideri politici mai mult sau mai puțin consacrați pe subiecte de maximă importanță pentru ieșeni, dau replici care s-ar preta mai degrabă la o nevoie de tratament de o anumită factură. Se spune despre lideri că pot fi ușor atinși de paranoia, aceștia dacă nu sunt suficient de bine pregătiți din punct de vedere intelectual, pierd cu mare ușurință contactul cu realitatea.
O mostră de ieșire în decor a dat-o primarul Nichita atunci când a anunțat că va scrie către SRI privind problema apei calde de la Iași. La aflarea știrii m-a pufnit râsul datorită stupizeniei declarației primarului. Cu o zi înainte, președintele ANRSC a explicat ca pentru proști că drumul pe care a pornit Consiliul Local este într-adevăr o struțo-cămilă juridică, oferind în același timp o soluție aplicabilă în 9 zile. A doua zi un întreg Consiliu Local s-a comportant ca și cum subiectul poate fi tratat cu aceași indiferență generatoare de lipsă a apei calde. Dacă tot scrie la SRI domnul primar, poate va transmite și o prezentare a modului în care a făcut achiziții directe de cărbune în anii anteriori precum și viteza cu care a luat un credit în 2010 pentru a plăti furnizorul extern, mai important (de ce oare?) decât ceilalți furnizori de combustibili. Asta ca să aveți și un răspuns de ce a ajuns CET-ul în halul în care se află.
O altă trăznaie de calibru mocnește în jurul Spitalului de Oncologie, care ar trebui ca în luna noiembrie să fie dat în folosință. Deputatul Tudor Ciuhodaru forțează în schimb pe ultima sută de metri o schimbare a destinației, negocierea sa politică putând să determine cheltuirea unor sume impresionante de bani pentru a-i satisface … “proiectul politic” legat de Spitalul de Urgență. Asta în condițiile în care Ministerul Sănătății are deja stabilite reperele pentru viitorul Spital Regional de Urgență, un proiect gândit mult mai eficient pentru a acoperi necesitățile medicale specifice. Cum trăim într-o lume în care fiecare leu contează și nu ne putem permite să cheltuim mai mult decât este nevoie, pentru faptul că s-ar putea cheltui încă vreo câteva milioane de euro, Tudor ne dă de înțeles că votul lui în Parlament ar fi pentru ieșeni și nevoile acestora și din acest motiv el cântărește foarte greu. Tudore, dacă ai fi avut argumente foarte serioase și dacă dorința ta nu ar putea să coste atât de mult, cu certitudine ne-ai fi avut alături. Cum investiția este însă gata, dacă ai semne de întrebare cu privire la achizițiile de echipamente și a modului cum au fost contractate, fă o plângere la DNA sau SRI, după modelul primarului în funcție, ascultă vocea lumii medicale din care faci parte și reflectează cu mai multă responsabilitate atunci când îți negociezi votul politic.
Să ne mutăm și în Consiliul Județean. După o vară fierbinte cu tot felul de comitete și comiții,cu un joc politic mincinos și perfid jucat de USL (mai mult de PNL) s-a ajuns în sfârșit la o soluție pentru aeroport: se vor da maxim 15 mii Euro pentru reactualizarea unui studiu de fezabilitate pentru o pistă nouă de 3.000 m. Evident că părem a respira ușurați, în sfârșit au luat o decizie. Caraghios este însă faptul că în data de 4 august, adică cu aproape 2 luni în urmă, a mai fost votată aceeași decizie, cu mențiunea că era vorba de două studii și nu de unul. De ce oare decizia de atunci a fost blocată prin votul consilierilor iar astăzi același lucru pare o normalitate? Iar dacă proiectul nostru nu va reuși să obțină fonduri europene pentru că ne-am trezit prea târziu sau pentru că nu avem limite atunci când ieșim din standardele de cost, cine va da explicații? Ne plângem că în România costurile pentru infrastructură sunt exagerate față de cele din Uniunea Europeană și dăm exemplul autostrăzilor și drumurilor care la noi în ultimii 20 de ani s-au făcut și de 3 ori mai scumpe și proaste pe deasupra.
Ar putea fi o explicație de natură medicală pentru toate aceste trăznăi (nu vă gândiți la spitalul care ne-a făcut să fim renumiți la nivel național), fac referire la recentele statistici care au arătat că Iașul este unul dintre cele mai poluate în praf și pulberi din România. Cum șantierele importante au nevoie de timp și au început să apară acum, după vreo 8 ani, dacă veți mai auzi despre lucruri trăznite în politica ieșeană puteți spune că “ezistă o explicație”. Fac totuși un apel la decență. Să fie oare bine primită?
20 Septembrie 2011, 2:00 pm
“Fenechiu s-a întâlnit astăzi cu Corjăuțanu și i-a spus că nu trece nimic cu Aeroportul. Indiferent de ce se propune, nu va trece nimic.” Președinte CJ Iași Constantin Simirad, 19 Septembrie 2011.
Sunteți îngrijorați dacă aflați așa ceva? Eu sunt îngrijorat de sabotajul evident, simpla mea încercare din ultimele două luni de a sprijini Consiliul Județean Iași pe marginea subiectului modernizării Aeroportului, a primit direct și indirect un lung șir de invective, jigniri și injurii din partea aceluiași Fenechiu. Sunt mirat că nimeni nu se întreabă, dacă nu retoric, măcar serios, ce caută atât de insistent deputatul Fenechiu în ecuația aeroportului? La urma urmei e doar deputat, nu există relații de subordonare ale consilierilor județeni față de parlamentari iar responsabilitățile locale sunt 100 % atribut al consilierilor. Adunând și declarația mai veche a aceluiași parlamentar PNL publicată în Ziarul de Iași în urmă cu câteva săptămâni, aeroportul se va face de către Fenechiu fără să știe nimeni ce și cum.
Provocator sau stil mafiot? Răspundeți dumneavoastră, pentru mine e mai mult decât evident. Il capo di tutti capi din Podu Roș are o poftă teribilă să joace interesul public, chiar național dacă e cazul. Are și o echipă de ucenici, unii din ei cu aere de mercenari proaspăt crescuți la umbra unor obiceiuri proaste. Are și prize la presă, numai bună pentru filtrarea realităților în așa fel încât să se creeze senzația că mocirlă politică de toate culorile încurcă un proiect atât de important pentru dezvoltarea Iașului.
Am și două întrebări lămuritoare pentru acest obiectiv, adresate consilierilor județeni PNL și PSD, după ce se consultă evident cu il capo Fenechiu:
1. Cât costă concret pista de aeroport pe care o doriți? Nu polemizez cu soluții tehnice (pistă flexibilă sau plăci de beton) sau lungimi de pistă (2800m, 3000m sau 2500m), vreau să știu doar cât costă efectiv soluția dorită ?
2. Aveți pentru soluția dorită vreun studiu de fezabilitate valid juridic astăzi? Sunt sigur că nu vă exprimați public fără un asemenea argument de bun simț, de altfel vorbesc de un document necesar și pentru obținerea de fonduri europene.
