Stilul politic din ultimul timp al lui Nichita depăşeşte orice limită privind veridicitatea vorbelor sale de bun simţ, consultanţii săi ori nu îl trag de mânecă ori exact asta îi recomandă. La urma urmei, dacă toată presa preferă să scrie sau îi aminteşte numele fără analize prea viscerale, indiferent că e de bine sau de rău, Nichita rămânând mulţumit, nu îmi rămâne decât să atrag atenţia acolo unde consider că e realmente necesar. Aşa că greaţa pe care am simţit-o ieri atunci când se prezenta televizat ca un arhanghel al corectitudinii şi apropierii faţă de oameni a fost prea mult pentru nivelul meu de toleranţă. Problema sa de comportament nu mai e una individuală ci devine colectivă. Dacă PSD vede în Nichita un om apt de a deveni model naţional, Iaşul are o problemă serioasă de imagine naţională. Şi nu numai, noţiunea de model social devine şi ea un subiect deturnat într-o zonă becaliană, ceea ce e foarte grav pentru sănătatea societăţii noastre şi aşa destul de bolnavă şi isterizată în mediocritate.

Nichita nu e un om puternic. Dacă era, nu avea nevoie de acest cuvânt în campaniile electorale. Se asociază doar cu efectul de putere pe care crede că îl creează. Candidatura sa în interiorul PSD e de fapt un mijloc de fugă şi protecţie faţă de scăderea încrederii şi deficitul de imagine din Iaşi. Speriat de acţiunile justiţiei din ultimul timp, are nevoie de un refugiu preventiv, de unde să poată să se victimizeze dacă ar fi să ajungă într-o ipostază neplacută cu justiţia. Sau eventual să transforme un asemenea risc într-o problemă naţională a PSD, pe care să o caracterizeze ca fiind un atac politic cu scutul partidului în faţa pieptului. Nichita se teme de ceva, el ştie mai bine, altfel nu ar fi avid de imagine şi putere.

Mă amuză faptul că tânărul proaspăt şef naţional al PSD este exact cel care împreună cu Năstase îi zgâlţâia serios imaginea lui Nichita prin raportul corpului de control al primului ministru, din urmă cu vreo 8-9 ani legat de celebra afacere Mannesmann. Azi, Nichita se luptă oare real cu Năstase? Am certitudinea că nu, nici nu ar îndrăzni, însă frica sa viscerală de justiţie poate fi mai usor gestionată dacă vine pe un fond de imagine “altfel”. Candidatura sa nu prea are cum să fie reală, ceea ce nu ştiu este dacă a primit acceptul lui Ponta pentru acest gest sau a făcut-o de capul lui. Oricum, PSD-ul reuşeşte performanţa să aibă doi candidaţi la preşedenţia Consiliului Naţional, ambii vânaţi pentru faptele lor de DNA.

Revenind la prestaţia televizată a lui Nichita de la postul televiziunii B1, pot spune că saturaţia minciunii a depăşit ieri orice limită. Exemplele sale de aşa zise rezultate deosebite în administraţia ieşeană contrastează flagrant cu realitatea. Nu îl voi ruga însă pe domnul primar să îşi schimbe atitudinea sau stilul. Chiar îl rog să continue, să insiste cu acelaşi gen de mesaje. La urma urmei, îi va ajuta pe foarte mulţi ieşeni să aibă saturaţia necesară pentru ca greaţa să îi determine să spună lucrurilor pe nume. Îi recomand chiar romanul lui Sartre, poate după ce îl va citi, confesiunile sale televizate vor deveni digerabile.

Azi supun atenţiei doar două subiecte cu întrebări fără răspuns. În ambele situaţii, statul se păcăleşte de unul singur, un caz ce ţine de administraţia centrală şi unul de cea locală:

Cazul 1: Statul îşi vinde active în centrul Iaşului către o firmă privată la o sumă sub un million de Euro. Firma respectivă se foloseşte de o parte din spaţiile cumpărate pentru o oportunitate privată cu un supermarket dintr-o reţea multinaţională. În mai puţin de un an jumătate, statul îşi dă seama brusc de faptul că are nevoie ca de aer de o clădire pentru o instituţie deconcentrată şi cumpără înapoi o parte din activele proaspăt înstrăinate plătind de vreo trei, patru ori mai mult decât primise. E vorba de sediul OJCPI din curtea fostei Moldoplast, jocul fiind realizat în perioada guvernării Tăriceanu. Nu îl întrebaţi de caz pe enigmaticul Fenechiu, cel care declara public “eu sunt AVAS la Iaşi”. Va recita mecanic nu’ş ce chestiuni cu economia de piaţă şi evoluţia pieţei. Eventual va încerca nervos şi pentru a devia de la subiect să se lege de cazul Nicolina, însă are o “reţinere fiscală” în ultimul timp.

Cazul 2: Se ia un serviciu public important. Se concesionează integral responsabilitatea realizării lui către o regie locală. Regia respectivă descoperă subit că nu are capacitate de a executa contractul şi intra în … asociere cu o firmă privată. E vorba de RATP, regia de transport public. Interesant este că după ceva ani, RATP e pulbere, datoriile sale la fisc o plasează la loc fruntaş pentru insolvenţă şi risc de faliment. În acelaşi timp partenerul privat prosperă, aduce autobuze noi, n-are nici o treabă. Întrebarea devine evidentă: cum e posibil? Undeva ceva e putred, nu se poate ca partenerul privat să aibă o afacere convenabilă, iar celălalt să plătească un consultant internaţional pretenţios care să îi spună sec şi pe bani mulţi ceea ce se vede cu ochiul liber: că e în faliment. Evident, datorită unor strategii de management dictate de primar catastrofale. Cine plăteşte? Evident, ieşeanul de rând. Mă îngrozesc la gândul că iar va aparea soluţia creditelor.

Ambele reţete sunt “brevetate”. În ambele cazuri, persoanele care ar putea fi întrebate sau au musca pe căciulă vor ţipa că e un atac politic şi vor folosi limbaj nepotrivit sau se vor victimiza. Din păcate, atât timp cât nimeni nu e vinovat de prostie măcar, ieşeanul are tot dreptul să se simtă jignit. Ce fac cei responsabili de a vedea aceste realităţi? Nu ştiu, dar nu aş vrea să mă gândesc la cârdăşie. Poate se sesizează cineva, măcar din bun simţ civic.

În data de 25 februarie 2010, Consiliul Local al Municipiului Iaşi întrunit în şedinţă ordinară a dezbătut şi adoptat Hotărârea nr. 40/25.02.2010 având ca obiect desemnarea persoanelor împuternicite să reprezinte interesele municipiului Iaşi în cadrul Adunărilor Generale a Acţionarilor şi a Consiliilor de Administraţie ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome la care municipiul Iaşi este unic acţionar. Această hotărâre încalcă în mod clar prevederile legislative în domeniu. Primarul Nichita, sunt sigur că ştie asta foarte bine, preferă însă să încalce grosolan legea, ştiind că un eventual atac în contencios durează suficient de mult, permiţându-i să ţină la distanţă consilierii locali aleşi de ieşeni pentru a nu îi încurca „stilul” de management instituţional.

Pentru a fi explicit, fac referire la faptul că, la fiecare patru ani după validarea unui consiliu local rezultat ca urmare a alegerilor locale, se aplică prevederile dispoziţiilor art. 37 din legea 215/2001 privind administraţia publică locală care prevăd: „Persoanele împuternicite să reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale în societăţi comerciale, regii autonome de interes local, asociaţii de dezvoltare intercomunitară şi alte organisme de cooperare sau parteneriat sunt desemnate prin hotărâre a Consiliului Local, în condiţiile legii, respectându-se configuraţia politică de la ultimele alegeri locale”.

Cu toate acestea, primarul denaturează sensul legii reinventând-o în stil propriu. Ceea ce e extrem de clar exprimat în art.37 nu e pe gustul său, aşa că dă interpretări… personale. Ca explicaţii face referire la o nevoie acută de specialişti foarte buni însă numiţi evident chiar de el, în completarea unei aşa zise structuri definită de lege. Evident asta modifică substanţial legea, ceea ce nu e permis sub nici o formă.

Două menţiuni suplimentare:

1. Acest aspect trenează de aproape doi ani, nu e un subiect nou, ci unul care poate ascunde corupţie prin toate structurile acelor AGA sau CA-uri aflate real în subordinea primarului şi nu a Consiliului Local aşa cum prevede legea 215/2001.
2. Argumentul specialiştilor se întoarce împotriva lui Nichita. PSD putea din start să numească în locurile lor rezultate din configuraţia politică definită de lege exact aceşti specialişti, îşi asumau principiul anunţat public chiar de ei dovedind seriozitate. Numai că PSD a dorit mai mult: şi locurile legale şi alte posturi dorite de Nichita.

Primarul Nichita, ajutat ca de obicei de votul liberalilor care fac pe îngeraşii mincinoşi bine conduşi de aceeaşi lideri Adomniţei sau Fenechiu, joacă din nou ilegal. Îşi permite cu neruşinare să dea de înţeles că altii de prin PDL ar vrea posturi, deşi de aproape doi ani PSD domină ilegal deciziile în toate regiile şi societăţile din subordinea Consiliului Local. Nu pot să nu mă gândesc la faptul că ar fi justificată suspiciunea că RATP sau CET au ajuns pe buza prăpastiei fiind conduse exact de cei păstraţi de Nichita în acele posturi din AGA sau CA-uri, ca modul în care au fost administrate regiile sau societăţile prestatoare de servicii publice sunt considerate puşculite şi instrumente politice prin care se reglează relaţiile cu grupuri de interese economice.

Până în momentul în care unele instituţii abilitate şi responsabile se vor trezi din îndelunga amorţire şi vor lua măsuri concrete, am sesizat astăzi din nou Instituţia Prefectului privind legalitatea Hotărârii nr. 40/25.02.2010 pentru a fi atacată în contencios imediat ce documentele vor fi comunicate prefecturii.

Au existat asemenea discuţii şi între noi, cei din PDL, sensul eventual al propunerilor era ca PD-L şi PNL să schimbe şi la CJ şi la CL persoanele care ţin de PSD. În ambele locuri, pentru a nu exista o percepţie de dualism de atitudine. La urma urmei, mai ales în CL, democrat liberalii sunt împinşi realmente în opoziţie prin votul permanent al liberalilor alături de PSD. Adomniţei vehiculează inutil faptul că ar fi altfel şi ascunde cu maxim tupeu o realitate evidentă pregătindu-şi terenul de campanie electorală pentru primărie.

Şi cum ar putea să “muşte” politic dacă nu s-ar poziţiona ca şi cum ar fi în opoziţie, deşi pe subterane trebuie să înghită înţelegerile lui Fenechiu cu Nichita. Chiar şi jocul alegerilor interne de la PNL pe municipiu era previzibil: am şi previzionat unor prieteni că va rămâne sigur şef la municipiu, sensul fiind de anihilare prin competiţie falsă a unor alte eventuale candidaturi. Dealtfel nimic nou la PNL: Adomniţei la municipiu şi Fenechiu la judeţ. Alegerile sunt cumva inutile, pentru că la PNL alegerile de la nivel local trebuiau să aibă loc după congresul lor, motivul fiind de o logică elementară: faci alegeri în baza unui statut modificat – mai întâi îl modifici şi după aceea refaci structurile de jos în sus în baza noului statut. Cum Fenechiu nu e însă prea iubit la nivel central şi nici Adomniţei, nu mai creează pasiuni deosebite, ambii şi-au consolidat poziţiile încercând să creeze senzaţia că se ceartă. Unii poate i-au şi crezut, întâmplarea face că le cunosc jocurile, orice aparentă ceartă e de fapt o negociere în plus pe cine ştie ce interese politice. Îşi datorează dealtfel reciproc susţinerile şi evoluţiile politice.

Problema lor e ca au nevoie ca de aer să mimeze opoziţia, mai ales în CL. Imposibil, după părerea mea, atât timp cât votul consilierilor locali PNL este probă evidentă a minciunii mascate de discursuri furtunoase sau impertinente. Cine nu a văzut cum sună telefoanele când arde Nichita pentru vreo hotărâre?

Prima reacţie privind eventuale înţelegeri locale cu PNL părea pozitivă din partea unor liberali încă din seara de 23 ianuarie, probabil însă că după consultările lor cu Adomniţei şi Fenechiu au renunţat să continue discuţiile şi totul s-a blocat. Mi-am dat seama că nici nu aveau cum să accepte, erau deja înţeleşi cu Nichita şi ar fi ajuns în situaţii neconvenabile. Aşa că, stimaţi jucători liberali, e evident că nu veţi putea face nimic în sens politic pentru ieşeni atât timp cât nu veţi rupe pisica neagra a înţelegerilor subterane ale lui Fenechiu girate moral şi de Adomniţei. Şi nici nu puteţi recunoaşte public acest aspect, deşi încercaţi cu disperare să mimaţi opoziţia. Voi sunteţi cei care îl tineţi din punct de vedere politic în viaţă pe Nichita, chiar dacă individual sunt multe persoane onorabile care ştiu că ceea ce am scris e perfect justificat de realitate.

Deschiderea manifestată de către noi ar trebui să rămână valabilă. Mie nu îmi plac jocurile duale şi cred că majoritatea colegilor mei gândesc la fel.

Câinele şi căţelul - Grigore Alexandrescu

“Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.”

Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
“Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”
- “Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
- “Dar ziceaţi…” - “Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

P.S: Pentru vanghelienii pesedişti, precum şi la adresa speciiilor politice ieşene.”Fabula este specia genului epic, în versuri sau în proză, cu un singur fir narativ care prezintă o întâmplare cu caracter moralizator; personajele sunt necuvântătoare sau obiecte personificate; scopul este de a critica defecte ale comportamentului uman şi tare sociale.”

E o vorba populară care spune că înainte de a lovi un câine uită-te în jur să vezi cine e stăpânul care îl hrăneşte. Nu m-am aşteptat ca la o solicitare adresată primarului Nichita pentru informaţii publice, printre care şi o listă a subcontractanţilor Dexia, să am parte de o reacţie atât de virulentă din partea lui ….Fenechiu şi nu de la primar, care poate ar fi avut motive normale de clarificare. Unde dai şi unde crapă, e tot o vorbă românească care se potriveşte ca o mănuşă.

Răspunsul meu nu e pentru el ci pentru mulţi din cei care ar risca să creadă asemenea minciuni. Indirect ating şi atitudinea unui alt deputat PNL, Cristian Adomniţei, care şi-a permis într-o altă situaţie să mintă televizat cu aceeaşi nesimţire, legat de votul în Parlament al colegului meu Petru Movilă, pentru aeroport. Nu şi-a cerut public scuze faţă de acesta şi nici nu cred că o va face vreodată. Se pare însă că în mod voit cei doi corbi speculează subiectul aeroport, folosindu-l nu în mod serios ci ca armă politică de scos ochii.

Am mai aflat că, inclusiv în medii universitare, cei doi au avut tupeul să lanseze acelaşi subiect al neimplicării parlamentarilor PDL de Iaşi, legat de proiectele Iaşului, afirmând ferm că noi am fi votat împotriva acestora. Nu îmi pun probleme faţă de cei care tind să creadă considerând credibile asemenea atitudini, e problema lor, dar e normal să clarific, sper pentru ultima oară, acest subiect.

1. Votul pentru aeroport
Vorbim de două situaţii: votul de la buget la începutul acestui an, când toţi parlamentarii ieşeni au fost pentru şi asta e un fapt fără nici o îndoială cunoscut de toţi parlamentarii, şi deturnat în mod mincinos de către PNL-iştii ieşeni. Al doilea vot este pentru legea corespunzătoare schimbului de terenuri pentru aeroport, vot din comisiile de specialitate. Dacă am înţeles bine, Fenechiu a aruncat o ştire stil radio Erevan cum că nici eu şi nici alt coleg de-al meu, Marius Spânu, nu am fi votat pentru.Cred că o astfel de ştire n-ar putea fi înţeleasă nici măcar de către colegul său de partid, domnul senator Vosganian. Nu am fost contra ci pentru (există probă martor publică video), Relu Fenechiu nu avea cum să ne vadă pentru că nici nu a fost prezent la Comisia de Industrii din care fac parte, ci domnul deputat Mocanu, iar Marius Spânu nu avea cum să voteze contra pentru că nu e membru în această comisie. Iar din câte ştiu nici la Comisia de Administraţie nu a fost, el fiind membru în Comisia de Politică Externă. Singurele clarificări cerute în comisie de mine au fost legate de forma juridică a schimburilor de terenuri legat de avizele Ministerului de Interne, votul fiind oricum în unanimitate pentru şi ca urmare a discuţiilor purtate de mine cu alţi doi colegi de-ai mei, Mircea Toader şi Cristi Boureanu. Dau o notă mare pentru eleganţa şi perseverenţa domnului deputat Mocanu, cel care a susţinut în comisie proiectul ca iniţiator şi nu lui Relu Fenechiu care a fost … în altă parte.

2. Hoţii de la Nicolina
Fierbinte subiect, nu e aşa? Uite cine s-a găsit să întrebe. Tocmai cel care anunţa arogant şi public prin 2005 că: „…EU sunt AVAS la Iaşi…” sau promitea rezolvare muncitorilor de la Nicolina. El care “nu ştie” nimic nici de achiziţia sediului pentru Garda de Mediu din decembrie 2007 la o sumă prea mare sau de sediul pentru OJCPI luat de la Moldoplast în 2008 pentru o sumă mai mare decât dublul celei plătite de proprietar la cumpărarea tuturor activelor fabricii. Şmecherul Fenechiu aruncă însă o pastilă, dacă aş nominaliza o persoană fără a fi finalizate cercetările de DNA ar fi o greşeală în care ar vrea să cad. Pot însă să îi reamintesc faptul că la şedinţele de audieri ale comisiei de anchetă parlamentară, la întrebarea cum au fost găsite persoanele numite ca membri în CA sau a administratorilor din partea AVAS şi de cine îi recomandă, persoana audiată a răspuns sec: totul se făcea pe faxul de la cabinetul deputatului Fenechiu. Măcar pentru asta şi sper să răspundă, eventual oficial, chiar Fenechiu, poate mai clarifică el nişte chestii interesante.

Limbajul folosit de Fenechiu în declaraţiile sale e de fapt o probă excelentă pentru un stil de comunicare politic superficial pe care nu îl agreez. Ştie foarte bine că în probleme de administraţie publică şi macroeconomie sunt la mine acasă, orice punct de vedere al meu dă dureri de cap multora. Se înţelege clar de ce îşi permite să jignească spunând că nu aş fi făcut nimic pentru Iaşi sau că toată viaţa mea nu ar fi pe placul său pentru că nu aş fi făcut nimic? E adevărat faptul că eu nu am făcut performanţă în şmecherie după cum e stilul lui, nu am ajuns vedetă de tip negativ sau balamaua necesară ungerii unor afaceri din bani publici. Aşa că, nu merită el un răspuns la asemenea provocări puerile, îi ofer însă un răspuns indirect la întrebarea sa „Îi cer public lui Nicuşor Păduraru să spună cine a prădat Nicolina”: uită-te bine Relule în oglindă dimineaţa şi vei avea răspunsul la multe întrebări, unele nepuse încă.

Am avut un dialog foarte dur cu reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Agriculturii, având în vedere timpul prea lung pentru o intervenţie care să determine măsuri concrete pe acest subiect. Am solicitat de asemenea, prin intermediul Comisiei de Industrie să obţinem informaţii de la instituţiile abilitate legate de cei care comercializează acest gen de produse şi legalitatea activităţii lor.

Astăzi am citit în presă despre intervenţia premierului Emil Boc pe acest subiect şi m-am bucurat de fermitatea domniei sale în sensul unor măsuri imediate care să nu mai permită apariţia unor victime, în principal din generaţia tânără care “testează” asemenea produse.

Orice sprijin acordat de către municipalităţi şi sub orice formă s-ar garanta un credit pentru CET, ar fi avut nevoie de un aviz al Consiliului Concurenţei, ceea ce ar însemna avizarea ajutorului de stat, pentru că garanţia oferită de Consiliul Local prin avalizarea unor bilete de ordin este tot ajutor de stat. Asta ar fi însemnat anunţarea Comisiei Europene în format electronic prin intermediul unei aplicaţii informatice SANI, conform anexei III a regulamentului numărul 800/2008 al comisiei de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu Piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratat. Din informaţiile publice existente, acest demers al primăriei nu a existat în forma oficială. Oricum ar fi, în textul hotărârii nu se face referire la un asemenea aviz. Dacă s-ar fi făcut, nu ar fi pierdut ocazia tovarăşul primar să se bată cu pumnii în piept că a apelat la UE pentru urbea pe care o reprezintă.

Intenţia bună (cel puţin la prima vedere) ar fi trebuit să se concretizeze în rezolvarea tuturor problemelor de legalitate, aceeaşi legalitate care trimite o armată de consilieri la DNA. Dar cum profesionalismul este mai degrabă o sperietoare pentru aparatul domnului primar, acesta s-a specializat în a da cu oiştea în gard.

Pentru cârcotaşii administrativi de legalitate: Nu încercaţi să folosiţi teoria excepţiei pentru servicii de interes economic general, pentru că schema de ajutor de stat a MAI conform OUG 36/ 2006 se referă doar la compensarea unor datorii şi a expirat în decembrie 2009. În acelaşi timp, pe excepţii mai sunt nişte precizări: ar fi fost necesară asigurarea transparenţei totale a condiţiilor de creditare, deci selecţia trebuia efectuată analizând mai multe oferte şi nu negociind cu o singură bancă. Oricum, am anexat la acest text o gramadă de documente plictisitoare pentru primărie*.

Şi dacă tot am auzit că în Iaşi avem de a face cu atacuri de imagine (politice evident) şi că ne-am făcut de râs în faţa întregii ţări cu atâtea ilegalităţi, am o întrebare pentru domnul primar: Ce ne vom face dacă va veni o echipă de control de la directoratul pe probleme de concurenţă din cadrul Comisiei Europene? Nu o să mai puteţi da vina pe politic şi pe atacuri energetice, singurul răspuns fiind orgoliul nemăsurat transformat în incompetenţă.

*Textele la care am făcut referire au fost transmise prin e-mail către presa ieşeană. Mâine, ele vor fi regăsite şi pe site, la secţiunea comunicate.

În primul rând consider nule de drept hotărârile luate ieri și azi privind angajarea unor avocați pentru asistarea persoanelor chemate la audieri de către DNA. Mai mult, a apărut şi conflictul de interese în cazul celor care au votat în favoarea acestor hotărâri, fiind în același timp parte interesată pentru că fac parte din grupul celor chemați la DNA. Nu poți să votezi o hotărâre prin care să ți se aloce bani publici pentru plata unui avocat care nu va apăra consiliul local sau județean ci persoana în cauză, în acest caz apărarea fiind individuală. Banii publici au ca destinație interesul public și nu contracte care se vor încheia între case de avocatură și persoane fizice.

Al doilea subiect face referire la oportunitate și legalitate. Se vehiculează ideea că legalitatea ține doar de aparatul de specialitate al consiliului local sau județean și de secretarul acestora. În același timp consilierii ar avea un fel de imunitate, deciziile lor exprimate prin vot ţinând doar de oportunitate. În consiliul local astăzi am ascultat discursuri politice subiective, cu devieri profunde de la înțelegerea corectă a rolului administrației publice locale. Într-un acces de retorică tip Caragiale s-a făcut comparația cu Parlamentul încercându-se o redefinire superficială a imunității. Din neștiință sau din subiectivism, s-a uitat faptul că imunitatea ține doar de declarațiile politice. Mai mult, tendința este de eliminare a utilizării abuzive a imunității atât în Parlamentul României cât și la nivelul Uniunii Europene.

Atât timp cât un judecător se exprimă asupra legalității unui act administrativ considerat oportun de către consilieri, oportunitatea nu poate fi separată de legalitate. Nu pot accepta ca o decizie care poate afecta utilizarea bugetului local sau schimbă aspecte care țin de patrimoniu, nu ar presupune și responsabilitatea consilierilor. Chiar dacă acești consilieri nu au pregătirea necesară pentru toate detaliile, au răspunderea morală și responsabilitatea față de efectele pe care le pot produce. Nimeni nu i-a obligat să devină consilieri locali, prin urmare trebuie să își înțeleagă și datoria față de cei pe care îi reprezintă. Așa cum un cetățean obișnuit nu poate invoca necunoașterea legii, cu atât mai mult un ales local trebuie să fie un exemplu de corectitudine.

Demagogia a atins limite nebănuite. Încercarea de a face comparație cu deciziile Parlamentului este nepotrivită și nu are nici o legătură. Le-ar trebui unor consilieri un ghid de legalitate ca să își înțeleagă rolul și să învețe și diferențele dintre legislativul României versus administrație publică locală. Sigur, le dă bine să pozeze în victime ale unei opresiuni politice și să vorbească mult și prost despre ceea ce nu cunosc, dar își permit să pozeze în profesioniști politici administrativi. De 20 de ani cetățenii obișnuiți acuză fapte de corupție și lipsa de intervenție a organelor de specialitate. S-a spus că blocajul ar fi politic. În momentul în care în sfârșit instituțiile își fac treaba, politicenii acuză … politicul, uitând că toți suntem egali în fața legii.

Mult discutata reformă a clasei politice pare a fi amânată tot de deciziile liderilor politici. E timpul să învățăm să folosim cuvântul responsabilitate și atunci vom găsi răspunsuri la jocul fals al celor care încearcă să separe oportunitatea de legalitate. Le recomand în acest sens analiza doctrinelor și jurisprudenței germane, franceze sau chiar perioada interbelică din România.

Evident că aşa cum gândeşte, primarul Nichita crede că o nouă reaşezare a negocierilor transpartinice îi poate asigura liniştea în Consiliul Local. Poate că asta explică de ce nu am văzut nici o declaraţie consistentă a sa pe marginea concursului de la CET, care să incrimineze cel puţin moral, situaţia apărută.

Coincidenţă sau nu, pe tema CET pare a fi dispărut atitudinea politică. S-au pus întrebări dure şi s-au relatat coincidenţe bizare, dar nu s-a mers până la capăt, ceea ce ar trebui să mire şi mass-media dar şi lumea politică. Pe temele serioase de la CET (concursul este doar oportunism de moment şi nu are legătură cu adevăratele probleme) în ultimele săptămâni am avut doar o banală informare cu referire la o finanţare cu fonduri europene pe linie de mediu, corespunzător unor lucrări de retehnologizare de vreo 70 de milioane de euro.

În rest, o linişte mormântală, asta deşi până la sfârşitul anului trecut s-a făcut referire la studii uitate prin sertare, legate de eficientizarea CET şi întâlniri misterioase ale primarului cu reprezentanţi ai UNICOM, sau hotărâri de consiliu nepuse în aplicare.

Ce ar urma să facă directorul de marketing sau comercial sau cum s-o numi el? Ar deveni personajul principal corespunzător plăţilor CET- ului şi a încasărilor acestuia. Cuvântul marketing e doar de faţadă, dealtfel ce treabă are CET- ul cu marketingul? Să promoveze ce? În eventualitatea finanţării cu fonduri europene a retehnologizării instalaţiilor vechi, acest post de director devine sursă de control pe relaţia cu toţi contractanţii, politic vorbind prezenţa unui liberal înseamnă introducerea indirect în ecuaţie şi în subteranele CET a lui Relu Fenechiu.

La nivelul Consiliului Local, Nichita nu îşi poate asigura liniştea decât cu acel mic număr de voturi al PNL. La nivelul Consiliului Judeţean un eventual joc de schimbare a unui vicepreşedinte pune în offsaid un alt echilbru politic, mai clar, teoria Haosului este cea mai bună pentru a fi utilizată atunci când nu se doresc shimbări majore de atitudine politică. Cum să le explici ieşenilor că, dacă nu merge treaba în judeţ, vinovat este X sau Y? Nu poţi fi şi la putere şi în opoziţie, iar îngrijorarea mea este că aceste subterane ale unor negocieri transpartinice nu sunt în beneficiul ieşenilor.

S-a vorbit foarte mult despre o promovare a intereselor Iaşului de către toţi parlamentarii. O idee aparent generoasă şi bună, dacă în spatele activităţii lor nu ar avea de gestionat şi asemenea situaţii de voturi negociate transpartinic prin posturi de conducere care să asigure un control mixt în zona intereselor economice.

O decizie politică unitară nu ţine doar de parlamentari, ci de capacitatea organizaţiilor de partid de a crea consens de atitudine, adică maturitate. Deocamdată multe din şedinţele de consilii sunt programate în zile în care parlamentarii sunt la Bucureşti şi nu joia sau vinerea, cum ar fi normal, ca să poată prelua problemele locale şi să li se permită să aibă un cuvânt de spus în aceste şedinţe. La primărie, de exemplu, în şedinţele de consiliu local, atitudinea primarului nu a fost niciodată deschisă la un asemenea dialog.