18 Ianuarie 2012, 12:00 pm
Atunci când am spus că forțarea plecării lui Arafat este o greșeală politică, colegii mei lideri naționali au fost extrem de tăcuți. Au tăcut mai multe zile, suficient pentru ca lipsa dialogului și a explicării unor situații să degenereze. Reacția ulterioară a populației, chiar dacă este clar speculată de USL, are un grad de firesc. După trei ani de sacrificii, sunt suficienți oameni afectați care au tot dreptul să își dorească mai binele. Derapajul social însă, inclusiv cel mediatic nu a fost în totalitate spontan. Cu un Fenechiu la butoanele sms ale TNL, cu un Crin care face teasing la o nouă revoluție, evident organizată spontan și un Ponta plecat la Marea Poartă pentru a fi miruit eventual ca nou șef, nu mă mai miră absolut nimic.
Tot ce se întâmplă, în opinia mea, e specific nemulțumirilor legate de sistem, inflamarea politică a opoziției nu e naturală este doar oportunism speculativ. Nu sunt de acord însă cu lipsa comunicării cu cei pe care îi servim ca demnitari aleși. Foarte mulți oameni mi-au cerut opinia, au vrut să știe cum văd lucrurile. Au tot dreptul, mandatul meu le aparține, rolul meu este cel al demnitarului care îi reprezintă și care trebuie să le dea răspunsuri. Așa că îmi voi exprima două opinii, deocamdată personale, dar care reprezintă părerea mea legată de evenimentele care au tensionat România.
Anticipatele nu sunt o soluție atât timp cât anul acesta oricum au loc alegeri. Dealtfel, procedurile legale pentru declanșarea de anticipate pot dura până la șase luni, pentru ca totul să fie democratic iar românii să își exprime dorința în mod liber, fără să gireze indirect culisele unui joc apropiat de o lovitură de stat a opoziției.
Ar fi util însă să se discute oportunitatea unui eventual guvern tehnocrat. Sunt personaje politice, colegi de-ai mei care și-au epuizat resursele de imagine pentru a mai fi credibili. Pe fondul lipsei de credibilitate, instabilitatea politică poate fi ușor speculată. Nevoia de oameni apreciați și respectați, similari doctorului Raed, este răspunsul pe care partidele politice ar trebui să învețe să îl dea, dealtfel România are o uriașă nevoie la vârf de oameni în care să aibă încredere. Sper ca un asemenea subiect să determine reflecția mai multor colegi și o analiză serioasă pe marginea acestui subiect.
11 Ianuarie 2012, 11:01 am
Raed Arafat este un om pe care îl consider reper de atitudine și comportament. Capacitatea sa de a se dedica profesiei a depășit barierele politice pentru că a fost în stare să modernizeze serviciul medical de urgență într-un mod pe care nici un alt om politic sau medic nu au reușit să o facă.
Nu vreau să fac comparații. Între demnitatea și discreția doctorului Raed și politica de panaramă cu drogați, oase rupte, etnobotanice și televiziuni chemate în stradă la prima oră pentru a mai vorbi de cum și-a înjunghiat soacra sau cum și-a tăiat mâna Nea’ Traian cu faiul, prefer de departe civilitatea și eleganța doctorului Raed Arafat.
Începuturile voluntariatului tip SMURD din județul Mureș se regăsesc undeva în anii 90. Implicarea și altruismul doctorului Arafat, un om ce nu poate fi bănuit de dorință de imagine sau carieră politică, au impresionat toate guvernele care au trecut prin Palatul Victoria. Construcția SMURD, bazată la începuturi pe voluntariat, a devenit fenomen de masă la nivel național și s-a transformat în instituție, parte componentă a Inspectoratelor pentru Situații de Urgență. Eram prefect al județului Iași în septembrie 2007 atunci când s-a înființat SMURD-ul de la Iași și am coparticipat la momentele în care au fost încredințate mașinile speciale și ambulanțele unor localități din județul Iași.
Legea sănătății, se pare că schimbă radical sistemul de sănătate din România. Prin urmare sper că specialiștii se vor așeza la masa unui dialog constructiv și responsabil, mai mult responsabil și mai puțin onorific. Dialogul profesioniștilor din sănătate nu ar trebui să fie tratat cu rigoarea unei cazărmi militare. Până la urmă, evoluția democrației presupune gestionarea dialogului și nu tăierea de capete. Sugestia demisiei doctorului Raed bazată strict pe raporturi ierarhice și vorbit atunci când ți se dă dreptul, nu îmi oferă suficiente argumente pentru pierderea expertizei acestui om de către Ministerul Sănătății.
E o vorbă populară care spune că înainte de a distruge ceva, mai întâi să pui ceva mai bun în loc. La acest moment sistemul de sănătate din România se bazează pe serviciile SMURD, chiar dacă mai sunt necesare ajustări ale relațiilor cu sistemul de urgențe al spitalelor și serviciilor de ambulanță.
7 Ianuarie 2012, 12:57 pm
La Mulți Ani și multă sănătate tuturor celor care își sărbătoresc astăzi ziua de Sf. Prooroc Ioan Botezătorul.
4 Ianuarie 2012, 1:39 pm
Un nou an, alte noi provocări. Aș vrea să fie un an al bunului simț, deși nu avem prea mari șanse. Nu de alta, însă secretele seducției politice nu prea includ arme precum bunul simț sau realismul. Se și vede din comportamentul public al unor lideri politici intens mediatizați.
Seducția politică va fi cumva gestionată și de mine. Nu sunt însă prea dotat cu capacitatea de a oferi circ estetic. Așa că voi fi nevoit să mă și “rup” cumva de scena politică generală pentru a mă individualiza local. Oferta de seriozitate și capacitatea de a fi folositor ar trebui să fie preferabilă jocurilor de imagine iar eu insist în continuare să îmi păstrez stilul. Nu înseamnă că voi evita oferta de echipă, nu poți fi eficient de unul singur însă nici nu vreau să îmi asum deficiențe de integritate sau etică care nu mă caracterizează.
Haosul generalizat al autorității fără responsabilitate, a determinat în percepția publică o pierdere a capacității de a separa și identifica cauza de efect. La ora actuală nimeni nu distinge administrația centrală de cea locală iar efectele răului suprem numit criză mondială au la noi în țară explicații nerealiste centrate pe politic și mai puțin pe comportamentul socio-economic.
Vreau un an cu lumină. Un an în care să fie preferați cei care au un cult pentru a fi folositori celor din jur. Mă interesează mai puțin sau chiar deloc personajele bântuite de minciună sau lipsa propriei demnități. Lumea lor nu îmi aparține. Vă doresc succes și vouă celor onești și înțelepți.
Voi candida din nou pentru Parlamentul României însă nu exclud și alte provocări majore. Prioritara va fi capacitatea de a fi folositor ieșenilor. Cine se teme de mine politic e bine să își cultive temerile, va avea motive serioase.
24 Decembrie 2011, 1:53 pm
20 Decembrie 2011, 1:25 pm
Am avut serioase îndoieli dacă merită să reacționez la atacurile mediatice ale deputatului Adomniței pe marginea dezbaterilor la buget legate de autostradă, aeroport, filarmonică, spital regional de urgență. Nu am considerat că merită atenție atât timp cât deputatul penelist a bătut câmpii fără grație pe marginea celor patru obiective, deformând adevăruri pe care și el le știe foarte bine.
Dacă un om minte o dată, îi atragi atenția. A doua oară îl cerți. A treia oară însă ajungi să îi oferi corecția potrivită. În urmă cu doi ani, același deputat afirma într-o emisiune televizată pe un post local din Iași că a văzut el cum au votat parlamentarii PDL contra Iașiului, menționându-l atunci expres pe deputatul Petru Movilă. Probele care arată fără dubii că deformează realitatea, nu au generat din partea sa cuvenitele scuze publice. Anul trecut domnul deputat Adomniței a recidivat aruncând din nou aceleași acuze. Nici atunci nu și-a cerut scuze. Anul acesta a comis-o din nou afirmând că “…la absolut toate amendamentele la buget importante pentru Iași, echipa domnului Oprea nu numai că nu a susținut interesele Iașiului ci, cu excepția domniei sale, toți cei nouă parlamentari ai Puterii au lipsit din sală”. Nici acum nu cred că își va retracta afirmațiile mincinoase.
Îl informez pe domnul deputat nu numai că am fost tot timpul în sala de plen, mai mult, am avut neplăcerea să-i ascult exact discursurile jenante la care face referiri, dealtfel am și acuzat comportamentul și limbajul degradant generat și de el și de deputatul Relu Fenechiu. Nu am crezut însă că “povestea calului” lansată de Fenechiu de la prima tribună a țării e atât de contagioasă și nici nu înțeleg de ce se preferă aruncarea celor patru obiective într-o ceață mediatică atât de insistentă. Adevărul pe marginea celor patru obiective a fost explicat pe larg de majoritatea parlamentarilor ieșeni, menționez în ordine cronologică pe deputatul Petru Movilă, subsemnatul , senatorul Dumitru Oprea sau senatorul Mihaela Popa.
Domnule deputat, calitatea de fost ministru al educației ar trebui să vă genereze măcar din respect un comportament și o ținută pe măsura acelei demnități. Nu mă aștept la retractarea unor delațiuni care vă caracterizează se pare de mai mulți ani. Voi constata probabil, cu regret, că onoarea nu e una din calitățile politice utile în politică pe care să o oferiți Iașiului cu deferența cuvenită.
15 Decembrie 2011, 1:08 pm
Nu e o glumă. Chiar așa și-a început prezentarea amendamentului pentru autostradă deputatul Fenechiu în plenul Parlamentului, afirmând cu nonșalanță că va vorbi de … legea calului. O reacție la fel de … coerentă a avut și colegul său, deputatul Adomniței, într-un alt discurs, aparent interesat de soarta Filarmonicii și a finanțării lucrărilor de acolo. Ambii nu au pierdut ocazia să își expună opiniile afișând zâmbete de superioritate și aruncând fără jenă acuze și vorbe fără acoperire, evitând sistematic argumentele unor realități logice.
Am citit cu surprindere comunicatele lui Fenechiu pe subiectul amendamentelor sale. Ca și cum doar el iubește Iașiul și ajută proiectele prioritare cum ar fi aeroport, autostradă sau filarmonică. Adicătelea el trage din greu mediatic și restul sunt niște răutăcioși care se opun muncii lui de brigadier fruntaș în munca politică. Că i se vede de la o poștă interesul în politică nu am nici o îndoială. Rămâne doar să privești unde trebuie.
Invocând legea calului, deputatul Fenechiu își arată ironic disprețul natural și involuntar față de prima tribună a României. Dealtfel i-a mai scăpat un porumbel în propriul discurs argumentând că “de prea mult timp mințim vorbind de autostradă”. Nu a pierdut ocazia să arunce invective către senatorul Oprea și parlamentarii PDL ieșeni, reluate dealtfel și în comunicatul de presă. Nu am mai văzut acest gen de limbaj mincinos și agresiv la niciunul din parlamentarii din alte județe, chiar și atunci când au opinii diferite.
O clarificare necesară: Autostrada Iași-Târgu Mureș este o prioritate pentru toți parlamentarii ieșeni, indiferent de partidul politic din care fac parte. Ca orice alt proiect de o asemenea anvergură, el parcurge etape care decurg consecutiv. Au fost realizate studiile de prefezabilitate și fezabilitate, iar în momentul de față este în lucru proiectul tehnic care va fi finalizat până în iulie 2012. Începerea efectivă a investiției va fi discutată în mod evident după recepția proiectului, acesta va permite definirea clară a documentației care va determina fie organizarea licitațiilor necesare lucrărilor fie angajarea într-un parteneriat public-privat, dacă se va alege această variantă ca soluție de finanțare. Prin urmare, amendamentul la buget pentru autostradă nu a fost respins pentru că nu s-ar dori realizarea acestei investiții. Forma amendamentului însă cerea începerea lucrărilor prin alocarea unei sume la plezneală, ca și cum suntem la grădiniță și nu înțelegem stadiul demersurilor legale și fundamentările necesare la un asemenea demers.
Prin urmare, a existat și există interes pentru acest proiect, faptul că proiectul tehnic e în lucru e o dovadă irefutabilă care contrazice și anulează “argumentele” deputatului Fenechiu. O întrebare care îi scapă cu adevărat deputatului penelist: de ce nu a parcurs aceleași etape încă din 2004, imediat după instalarea Guvernului condus de Tăriceanu?
14 Decembrie 2011, 5:44 pm
Subiectul zilei de 14 Decembrie 1989 și al evenimentelor desfășurate la Iași merită o atentă și corectă dezbatere. Reacția oarecum agresivă a unora pe marginea inițiativei legislative depuse la Parlament nu este din păcate un început de dialog rațional.
Ca semnatar al inițiativei, nici măcar o clipă nu mi-am pus problema să nu respect sacrificiul celor care și-au pierdut viața pe străzile Timișoarei. Departe de mine așa ceva, sunt la urma urmei parte din generația respectivă. Dintotdeauna am oferit respectul meu timișorenilor care au avut curajul să iasă în stradă pentru a protesta împotriva regimului comunist, sacrificiul acestora își are rolul său puternic înrădăcinat în istoria României.
Istoria trebuie însă să marcheze totul, fără să fie selectivă într-un sens sau altul. Reamintirea evenimentelor de la Iași nu trebuie să fie izolată de complexul de manifestări contra regimului comunist din decembrie 1989, în care Timișoara are rolul central.
Majoritatea studiilor istorice și a cărților care descriu Revoluția Română din Decembrie 1989 nu ezită să menționeze însă evenimentele de la Iași din 14 Decembrie. Mai mult, pentru că istoria se scrie în ordine cronologică, aceste relatări sunt puse chiar la început. Dacă scânteia de la Iași a fost stinsă de autoritățile vremii, nimic nu a putut opri ulterior focul de la Timișoara răspândit cu repeziciune la București și în multe alte localități din toată țara.
O caracteristică aparte a manifestărilor de la Iași este dată de organizarea efectivă a evenimentelor. Spun asta pentru că la Iași, nu spontaneitatea unei reacții a fost determinantă ci premeditarea. La Iași s-a gândit evenimentul unei manifestări publice în Piața Unirii, au fost făcute manifeste și a existat o gândire antiregim comunist clară a unei organizații intitulate de inițiatori Frontul Popular Român.
Din aceste motive nu cred că putem cântări curajul ieșenilor cu altă măsură. De ce să nu vorbim despre toate acestea? M-ar durea foarte mult dacă acest subiect ar fi însoțit de un limbaj nepotrivit și rog prin urmare ca opiniile pe marginea inițiativei să nu alunece spre sensuri nedorite.
Sursa foto.: Evenimentul Zilei
8 Decembrie 2011, 4:41 pm
România nu mai are un reflex în a vorbi despre elite. Nu se mai vorbește despre profesori, despre medici remarcabili sau despre artiști care ne bucură spiritul și ne fac cinste. Sunt transformate în vedete personaje pe care le-aș numi “trash”. Clasa politică actuală este la rândul ei infestată cu tot felul de Cațavenci sau infractori încă nedescoperiți, cu gura mare și conturile pe măsură. A te rățoi la justiția română, la procurori, DNA sau ANI e o modă, o gramadă de șmecheri vor să pară distinși și aparte doar pentru faptul că ar trebui să dea răspunsuri, majoritatea legate de tot felul de șmecherii și furturi ordinare.
Nu mai este o modă sau un obicei să te remarci prin discursuri constructive sau de bun simț. Mai mult, societatea românească în ansamblul ei tinde să respingă promovarea propriilor elite. Se creează o falie uriașă între ceea ce merită respect și ceea ce trebuie pus la punct sau scos din prima linie. În mod surprinzător, politica elitelor nu este o prioritate în foarte multe domenii și la fel de multe aspecte ale societății românești.
Discutam în urmă cu o săptămână despre faptul că procesul Bologna cu impact în învățământul european, inclusiv în legislația educației modificată din România, duce la aplatizarea rezultatelor de excelență, avantajând media și excluzând vârfurile. Dacă ne gândim doar la faptul că educația românească a avut un salt uriaș în vremea lui Spiru Haret, atunci când Iașiul primea misiunea de a construi elite prin Colegiul Negruzzi, lângă Universitatea A.I. Cuza, putem constata că legislația de astăzi nu permite repetarea unui asemenea fenomen. Cu siguranță, opinia mea nu va fi împărtășită de toată lumea. Asta nu înseamnă însă că nu are și adevăr.
În lumea artelor, în ultimii ani dispar cu repeziciune maeștri recunoscuți prin valoarea lor până la nivel academic. Sesizăm de asemenea că, structural, societatea românească nu pune nimic în loc. Nu se creează nici un mecanism social, nu se dezbate pentru a se găsi soluții, se constată însă de fiecare dată dispariția a încă unui titan, forțându-se un sentimentalism plângăcios exagerat în aprecierea acestor valori. Același fenomen îl regăsim în lumea medicală. Sunt doctori care pot fi considerați vârfuri mondiale în profesia lor, nu există însă nici o modalitate de a-i aprecia și utiliza pentru societatea românească, statul român pare că nu vrea să creeze în jurul acestor genii tot ceea ce este nevoie pentru ca miracolul din mâinile acestora să se întoarcă către sănătatea tuturor românilor.
Ultimul domeniu la care ar trebui să fac referire este cel care ține de clasa politică. Considerată de mii de ani ca fiind partea ”rușinoasă” a societății, ea este însă creatoarea sistemului social și prin urmare cea de care depinde România atunci când se pune problema punerii în valoare a elitelor. Clasa politică actuală însă împinge spre vârful ei, cu largul sprijin al societății civile amorțite și a unei mass-media obsedate după bani, se împing prin urmare în față personaje care nu vor putea cultiva calitatea societății, fiind lipsite de înțelegerea acestui cuvânt. Așa că avem în general de-a face cu demnitari, lideri politici sau vedete provenite din lumea infracțională , escroci, foști securiști sau informatori de miliție, repetenți sau oameni cu studii completate universitar după 40 de ani, culmea, cu suport politic.
Ierarhia valorilor este atât de brutal răsturnată încât statul democratic reușește performanța de a aprecia din păcate mai mult impostura. Avem astăzi de a face cu dosare legate de mătușa Tamara, cu băieți deștepți foști miniștri ai economiei, cu găinari care au folosit statul ca mijloc de îmbogățire. Prin toate partidele se întâmplă acest lucru, în detrimentul unor oameni bine pregătiți pentru a fi folosite calitățile lor. Nimeni nu deține secretul valorii universale, sunt însă principii care pot genera altfel de reflexii sociale.
Mi-aș dori să trăiesc acea perioadă în care societatea, partidele, Guvernul sau Parlamentul să determine prin tot ceea ce fac sau construiesc, pârghii care să ducă la promovarea și punerea în valoare a elitelor. Deocamdată de pe malul Bahluiului ieșean, clasa politică se vede exact așa cum este și arată orașul și județul. Toate acestea deși suntem caracterizați ca fiind universitari, intelectuali și oameni de cultură, avantajul fiind de fapt oferit de istoria Iașiului. Putem oare reconfirma Iașiul cu actualii lideri locali sau ei nu pot să fie reprezentativi?
8 Decembrie 2011, 3:30 pm
Sâmbătă voi fi prezent la acest eveniment. Am speranța că selecția valorilor românești din Moldova va fi înțeleaptă și reprezentativă. Este un bun moment ca Iașiul să își pună rădăcinile pentru a reconfirma rolul său de capitală culturală.
Nu am știință de detaliile parteneriatului cu Primăria Iași și nici de modul în care sunt cheltuiți banii publici, speranța mea este ca Iașiul să poată fi văzut la televizor și altfel decât prin intermediul etnobotanicelor, sandwich-urilor halucinogene, cazurilor de oase rupte de la urgențe sau a sinucigașilor. Prin urmare nu mă exprim pe marginea corectei utilizări a banilor publici, e oricum un subiect care poate fi verificat de cei în măsură să o facă.
Sper ca printre premianți să se numere acei frumoși tăcuți despre care cu toții vorbim cu respect și Iașiului să îi fie apreciate valorile reale.
