16 Martie 2010, 5:27 pm
Ieri, la sediul MAI a avut loc o nouă întâlnire a grupului de lucru privind perspectivele de modernizare a sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică. Cum în presa de ieri au apărut câteva informaţii legate de activitatea acestui grup de lucru, unele din ele sunând a osanale adresate ca pe vremuri conducătorului iubit (vezi Evenimentul de azi cu replica d-lui Ivana “Cert este faptul că, vorbind despre ajutorul Guvernului, se va intra pe un palier nebănuit iniţial, spre marea bucurie a majorităţii celor prezenţi. Printre altele, vreau să vă spun că intervenţiile primarului Gheorghe Nichita au captat atenţia tuturor. „) consider că e firesc să fac o scurtă recenzie a discuţiilor de ieri. Pe de altă parte, cu tot respectul faţă de presa ieşeană, îi rog să aibă în vedere că dincolo de o declaraţie făcută la telefon, veridicitatea informaţiilor verificate e mai importantă decât o înţelegere deformată a unei ştiri.
Poziţia domnului primar în cadrul acelui grup de lucru este la fel de importantă ca şi părerea primarului de Bacău sau Braşov, la fel cum domnul director Ivana e la fel de ascultat precum reprezentantul Cogen Preşedintele Mihai Bălan sau Preşedintele ANRE domnul Lificiu. Importantă deasemenea este prezenţa în comisie şi a colegului meu Secretarul de Stat, Dan Cârlan din partea Ministerului Mediului şi de ce nu a iniţiatorului ideii de grup de lucru, ministrul Vasile Blaga.
Grupul de lucru include 25 de persoane, plus experţii utilizaţi de ministere, autorităţi, comisii parlamentare sau de la primării şi CET-uri. Discuţiile vor fi realizate în 3 etape, finalitatea constând într-un Plan integrat de reformă şi modernizare a serviciului de producere a distribuţiei în sistem centralizat a energiei termice şi a programului de acţiuni pentru implementare, ce va fi finalizat până la data de 21 iunie 2010.
Etapa I este de analiză şi identificare soluţii de modernizare şi reabilitare a sistemelor de termoficare, se va lucra pe trei subgrupuri până la data de 12 aprilie 2010. Fiecare subgrup va avea rolul de clarificare a unor aspecte diferite, fiind vorba de problemele tehnice, legislative sau economice. În etapa II vor fi integrate rezultatele evaluărilor celor trei subgrupuri, termenul fiind 24 mai 2010, după care etapa III se va finaliza până în 21 iunie cu planul integrat la care am făcut referire.
Au fost sesizate dificultăţile primăriilor de a gestiona CET-urile, în sensul economic şi al implementării unor programe de modernizare. Statul român alocă în fiecare an o sumă de aproximativ 1,7 miliarde de lei, în timp ce necesarul pentru modernizare la nivelul întregii ţări este estimat undeva la 4 miliarde de lei. Ca exemple de bune practice au fost date CET-urile de la Bacău şi centrala Vest de la Bucureşti, ambele au constat în utilizarea unor grupuri de cogenerare noi de înaltă eficienţă energetică. Efectul a fost că au scăzut costurile pentru energie termică cu cca 30%, facturile mai mici către populaţie determinând la Bucureşti, spre exemplu, nu debranşarea ci solicitări pentru rebranşarea apartamentelor.
În ţară există deasemenea proiecte pentru modernizare în vederea respectării unor termene de conformare asumate faţă de UE în ce priveşte normele de mediu, este vorba de 8 proiecte din care 3 aproape finalizate, unul din ele ţine de Iaşi. Ca opinie personală, acceptată şi de Ion Gheorghiu de la Instititutul ISPE precum şi din partea Preşedintelui Comisiei de Industrie din Camera Deputaţilor domnul Iulian Iancu, am reţineri faţă de rezultatele pentru populaţie a acestor modernizări pentru că ele sunt orientate în primul rând spre conformările de mediu şi nu vor determina scăderea facturilor de energie termică sau eficientizarea economică a activităţii CET-urilor. Cu aceleaşi sume, parte atrase din fonduri europene şi parte suportate din bugetele de stat respective locale, ar fi putut să fie achiziţionate echipamente de cogenerare de înaltă eficienţă care respectau din start cerinţele de conformare pe linie de mediu (Bacău şi Vest Bucureşti) şi determinau şi o scădere substanţială a costurilor pentru energie termică. Este adevărat însă că resursele financiare necesare presupun o altă abordare, bazată în principal pe parteneriatul public privat şi acest aspect nu ar mai fi permis accesarea unor fonduri europene. Părerea mea rămâne fermă, dincolo de alt gen de abordare pentru modernizări care nu pot evident să eficientizeze major tehnologii vechi, unele din ele de prin anii 60-70, singura soluţie care rezolvă toate problemele ţine de achiziţii de grupuri de cogenerare de înaltă eficienţă energetică.
Pe parte legislativă, e absolut necesară clarificarea parteneriatului public privat. Potenţialii investitori nu au un cadru de discuţii previzibil, absolut necesar pentru orice investiţie majoră. Sunt blocaţi deasemenea şi de riscurile financiare datorate situaţiilor economice critice în care se află majoritatea CET-urilor sau de cazuri în care modernizările bazate şi pe fonduri europene nu permit alte forme de obţinere de fonduri din alte surse. În privinţa subvenţiilor şi a mecanismelor de susţinere financiară guvernamentală, şi pentru a clarifica corecta apreciere a acestui sprijin oferit de stat, urmează să fie efectuate în perioada următoare analize de către ANRE şi ANRSC în privinţa costurilor de producţie, preţurilor, penalizărilor, bonusurilor şi tarifelor.
Cât priveşte responsabilitatea privind situaţia CET-urilor, nu s-a pus problema preluării acestora în portofoliul Ministerului Administraţiei şi Internelor aşa cum a fost relatarea primarului Nichita: “Se conturează de fapt două idei foarte mari: una ar fi că CET-urile să fie predate toate la Ministerul Administraţiei printr-un program naţional în care specialiştii Guvernului să poată să ia măsuri pentru fiecare în parte specifice să le facă să funcţioneze până când toate vor ajunge la un grad de înaltă eficienţă. A doua direcţie ar fi cea în care această comisie să lucreze în continuare cu toţi specialiştii şi să identificăm o serie de măsuri. A doua soluţie e mult mai dificilă şi mai greoaie”. Ideea preluării doar a administrării acestora şi nu în întregime este vehiculată, însă în sensul armonizării strategiilor locale cu strategia energetică naţională şi cu un eventual program de modernizare sprijinit cu suportul Ministerului Economiei.
Un ultim aspect: intervenţia „complexă” a primarului Nichita la întâlnirea grupului nu a făcut referire doar la dificultăţile CET pe care le gestionează de aproape 7 ani. A ţinut să menţioneze printre altele că sunt unele persoane la masa discuţiilor care l-au făcut de multe ori incompetent. Am considerat că nu e bine să îl contrazic, în fapt rolul nostru acolo ţine de găsirea unor soluţii şi nu de un dialog politic. Probabil că s-a referit la mine, sau o fi fost vorba de Dan Cârlan… Cine ştie?
11 Martie 2010, 1:11 pm
Văd astăzi o ştire legată de o preocupare majoră la nivel naţional legată de eficentizarea CET-urilor. Ştirea în sine sună foarte interesant ”Gheorghe Nichita şi Dorin Ivana se ocupă de toate CET-urile din ţară”. La prima vedere, importanţa celor doi ieşeni pare covârşitoare, ca şi cum strategia Guvernului, a Parlamentului, a ţării întregi şi de ce nu chiar a Uniunii Europene, stă brusc în primarul Nichita şi directorul CET.
Cred că mi s-a părut doar că am văzut ştirea preluată pe un alt site local pentru că ulterior ea a dispărut. Nu e vorba de un capitol din X- files şi din fericire nici de o realitate perfect explicată. Cum am asociat celebrele bancuri cu Radio Erevan în urmă cu ceva săptămâni vorbind de Radio Fenechiu şi de data aceasta gâdilarea primarului este realizată prompt din aceaşi zonă.
Aşa că vin cu explicarea ştirii : da, este vorba de o comisie realizată la nivel central şi care presupune un dialog în vederea realizării unei strategii naţionale pentru eficentizarea CET-urilor din toată ţara. Din comisie fac parte reprezentanţi ai executivului, ai legislativului, ai administraţiei publice locale şi COGEN. Obiectivul acestei comisii este de a genera modificări legislative şi soluţii de modernizare care să determine eficientizarea CET-urilor, în aşa fel încât toate părţile menţionate să îşi armonizeze punctele de vedere.
Evident un rol important îl joacă Ministerul Administraţiilor şi Internelor şi Ministerul Economiei care vor oferi sprijinul lor tuturor administraţiilor publice locale. Prin urmare, una este să faci parte dintr-o comisie şi alta este să fii prezentat ca fiind principalul responsabil de un asemenea subiect.
Aşa că o să îi anunţ pe această cale pe cei de la CET şi evident pe primarul Nichita că aştept împreună cu viceprimarul Gabriel Grigore un alt răspuns pe legalitate în sensul respectării ordinului ANRE 57/2008 publicat în Monitorul Oficial nr.472/2008. Întrebarea de fapt va fi legată de corectitudinea calculării preţului energiei termice livrat către ieşeni. Ca să fiu şi mai clar din acest răspuns de la CET s-ar putea să aflăm că preţul plătit de populaţie este mai mare cu 15% de cât ar fi trebuit.
9 Martie 2010, 3:40 pm
De ce oare nu încearcă Nichita să scrie? Dacă tot e plin de calităţi pe care şi le laudă singurel în fiecare zi, un jurnal în care să îşi precizeze importanţa istorică a fiecărui gest ar fi potrivită. Văzându-l la postul de televiziune B1 mi-a venit pe buze brusc numele unei cărţi: “Greaţa” de Jean Paul Sartre. Puţini poate din cei care au citit această carte îşi aduc aminte de Roquentin, personaj principal incapabil să iubească oamenii pe care îi vede mai degrabă ca pe nişte obiecte.
Stilul politic din ultimul timp al lui Nichita depăşeşte orice limită privind veridicitatea vorbelor sale de bun simţ, consultanţii săi ori nu îl trag de mânecă ori exact asta îi recomandă. La urma urmei, dacă toată presa preferă să scrie sau îi aminteşte numele fără analize prea viscerale, indiferent că e de bine sau de rău, Nichita rămânând mulţumit, nu îmi rămâne decât să atrag atenţia acolo unde consider că e realmente necesar. Aşa că greaţa pe care am simţit-o ieri atunci când se prezenta televizat ca un arhanghel al corectitudinii şi apropierii faţă de oameni a fost prea mult pentru nivelul meu de toleranţă. Problema sa de comportament nu mai e una individuală ci devine colectivă. Dacă PSD vede în Nichita un om apt de a deveni model naţional, Iaşul are o problemă serioasă de imagine naţională. Şi nu numai, noţiunea de model social devine şi ea un subiect deturnat într-o zonă becaliană, ceea ce e foarte grav pentru sănătatea societăţii noastre şi aşa destul de bolnavă şi isterizată în mediocritate.
Nichita nu e un om puternic. Dacă era, nu avea nevoie de acest cuvânt în campaniile electorale. Se asociază doar cu efectul de putere pe care crede că îl creează. Candidatura sa în interiorul PSD e de fapt un mijloc de fugă şi protecţie faţă de scăderea încrederii şi deficitul de imagine din Iaşi. Speriat de acţiunile justiţiei din ultimul timp, are nevoie de un refugiu preventiv, de unde să poată să se victimizeze dacă ar fi să ajungă într-o ipostază neplacută cu justiţia. Sau eventual să transforme un asemenea risc într-o problemă naţională a PSD, pe care să o caracterizeze ca fiind un atac politic cu scutul partidului în faţa pieptului. Nichita se teme de ceva, el ştie mai bine, altfel nu ar fi avid de imagine şi putere.
Mă amuză faptul că tânărul proaspăt şef naţional al PSD este exact cel care împreună cu Năstase îi zgâlţâia serios imaginea lui Nichita prin raportul corpului de control al primului ministru, din urmă cu vreo 8-9 ani legat de celebra afacere Mannesmann. Azi, Nichita se luptă oare real cu Năstase? Am certitudinea că nu, nici nu ar îndrăzni, însă frica sa viscerală de justiţie poate fi mai usor gestionată dacă vine pe un fond de imagine “altfel”. Candidatura sa nu prea are cum să fie reală, ceea ce nu ştiu este dacă a primit acceptul lui Ponta pentru acest gest sau a făcut-o de capul lui. Oricum, PSD-ul reuşeşte performanţa să aibă doi candidaţi la preşedenţia Consiliului Naţional, ambii vânaţi pentru faptele lor de DNA.
Revenind la prestaţia televizată a lui Nichita de la postul televiziunii B1, pot spune că saturaţia minciunii a depăşit ieri orice limită. Exemplele sale de aşa zise rezultate deosebite în administraţia ieşeană contrastează flagrant cu realitatea. Nu îl voi ruga însă pe domnul primar să îşi schimbe atitudinea sau stilul. Chiar îl rog să continue, să insiste cu acelaşi gen de mesaje. La urma urmei, îi va ajuta pe foarte mulţi ieşeni să aibă saturaţia necesară pentru ca greaţa să îi determine să spună lucrurilor pe nume. Îi recomand chiar romanul lui Sartre, poate după ce îl va citi, confesiunile sale televizate vor deveni digerabile.
3 Martie 2010, 2:17 pm
Sunt multe subiecte vechi şi sensibile în Iaşi asupra cărora autorităţi responsabile nu au dat răspunsuri clare de ani de zile. Analize peste analize, verificări, plângeri penale, dosare de care nu mai ştie nimeni cum se rezolvă şi când.
Azi supun atenţiei doar două subiecte cu întrebări fără răspuns. În ambele situaţii, statul se păcăleşte de unul singur, un caz ce ţine de administraţia centrală şi unul de cea locală:
Cazul 1: Statul îşi vinde active în centrul Iaşului către o firmă privată la o sumă sub un million de Euro. Firma respectivă se foloseşte de o parte din spaţiile cumpărate pentru o oportunitate privată cu un supermarket dintr-o reţea multinaţională. În mai puţin de un an jumătate, statul îşi dă seama brusc de faptul că are nevoie ca de aer de o clădire pentru o instituţie deconcentrată şi cumpără înapoi o parte din activele proaspăt înstrăinate plătind de vreo trei, patru ori mai mult decât primise. E vorba de sediul OJCPI din curtea fostei Moldoplast, jocul fiind realizat în perioada guvernării Tăriceanu. Nu îl întrebaţi de caz pe enigmaticul Fenechiu, cel care declara public “eu sunt AVAS la Iaşi”. Va recita mecanic nu’ş ce chestiuni cu economia de piaţă şi evoluţia pieţei. Eventual va încerca nervos şi pentru a devia de la subiect să se lege de cazul Nicolina, însă are o “reţinere fiscală” în ultimul timp.
Cazul 2: Se ia un serviciu public important. Se concesionează integral responsabilitatea realizării lui către o regie locală. Regia respectivă descoperă subit că nu are capacitate de a executa contractul şi intra în … asociere cu o firmă privată. E vorba de RATP, regia de transport public. Interesant este că după ceva ani, RATP e pulbere, datoriile sale la fisc o plasează la loc fruntaş pentru insolvenţă şi risc de faliment. În acelaşi timp partenerul privat prosperă, aduce autobuze noi, n-are nici o treabă. Întrebarea devine evidentă: cum e posibil? Undeva ceva e putred, nu se poate ca partenerul privat să aibă o afacere convenabilă, iar celălalt să plătească un consultant internaţional pretenţios care să îi spună sec şi pe bani mulţi ceea ce se vede cu ochiul liber: că e în faliment. Evident, datorită unor strategii de management dictate de primar catastrofale. Cine plăteşte? Evident, ieşeanul de rând. Mă îngrozesc la gândul că iar va aparea soluţia creditelor.
Ambele reţete sunt “brevetate”. În ambele cazuri, persoanele care ar putea fi întrebate sau au musca pe căciulă vor ţipa că e un atac politic şi vor folosi limbaj nepotrivit sau se vor victimiza. Din păcate, atât timp cât nimeni nu e vinovat de prostie măcar, ieşeanul are tot dreptul să se simtă jignit. Ce fac cei responsabili de a vedea aceste realităţi? Nu ştiu, dar nu aş vrea să mă gândesc la cârdăşie. Poate se sesizează cineva, măcar din bun simţ civic.
2 Martie 2010, 2:24 pm
Am avut ocazia să revăd şi săptămâna trecută cum intră primarul Nichita din nou în crize de polemică cu legea, recidivând cu indiferenţă faţă de orice argument de bun simţ. Obişnuinţa sa în ceea ce priveşte lipsa de respect faţă de lege a devenit legendară. Din respect pentru comunitate, ar trebui să fie primul care insistă pe aplicarea cu sfinţenie a legislaţiei din administraţia publică. Nu face asta însă cu încăpăţânare de ani de zile, iar noi cu toţii suntem nevoiţi să acceptăm că Iaşul e un fel de moşie personală a sa. Cu toate că erorile sale se văd în realităţile din jurul nostru şi le suportăm din buzunarele noastre, are tupeul ca ori de câte ori i se atrage atenţia că depăşeşte limite clare legislative, să se victimizeze şi să se plângă de orice şi oricine. Reuşita sa mediatică de a anunţa paranoic că devine ”parâcioasă” de serviciu anunţând liderii PD-L de cât de mult nu îl ascultă opoziţia, ar fi meritat un premiu de popularitate în prostie, nimeni însă nu a vrut să observe derapajul său de la normalitate şi nu l-a taxat ca atare.
În data de 25 februarie 2010, Consiliul Local al Municipiului Iaşi întrunit în şedinţă ordinară a dezbătut şi adoptat Hotărârea nr. 40/25.02.2010 având ca obiect desemnarea persoanelor împuternicite să reprezinte interesele municipiului Iaşi în cadrul Adunărilor Generale a Acţionarilor şi a Consiliilor de Administraţie ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome la care municipiul Iaşi este unic acţionar. Această hotărâre încalcă în mod clar prevederile legislative în domeniu. Primarul Nichita, sunt sigur că ştie asta foarte bine, preferă însă să încalce grosolan legea, ştiind că un eventual atac în contencios durează suficient de mult, permiţându-i să ţină la distanţă consilierii locali aleşi de ieşeni pentru a nu îi încurca „stilul” de management instituţional.
Pentru a fi explicit, fac referire la faptul că, la fiecare patru ani după validarea unui consiliu local rezultat ca urmare a alegerilor locale, se aplică prevederile dispoziţiilor art. 37 din legea 215/2001 privind administraţia publică locală care prevăd: „Persoanele împuternicite să reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale în societăţi comerciale, regii autonome de interes local, asociaţii de dezvoltare intercomunitară şi alte organisme de cooperare sau parteneriat sunt desemnate prin hotărâre a Consiliului Local, în condiţiile legii, respectându-se configuraţia politică de la ultimele alegeri locale”.
Cu toate acestea, primarul denaturează sensul legii reinventând-o în stil propriu. Ceea ce e extrem de clar exprimat în art.37 nu e pe gustul său, aşa că dă interpretări… personale. Ca explicaţii face referire la o nevoie acută de specialişti foarte buni însă numiţi evident chiar de el, în completarea unei aşa zise structuri definită de lege. Evident asta modifică substanţial legea, ceea ce nu e permis sub nici o formă.
Două menţiuni suplimentare:
1. Acest aspect trenează de aproape doi ani, nu e un subiect nou, ci unul care poate ascunde corupţie prin toate structurile acelor AGA sau CA-uri aflate real în subordinea primarului şi nu a Consiliului Local aşa cum prevede legea 215/2001.
2. Argumentul specialiştilor se întoarce împotriva lui Nichita. PSD putea din start să numească în locurile lor rezultate din configuraţia politică definită de lege exact aceşti specialişti, îşi asumau principiul anunţat public chiar de ei dovedind seriozitate. Numai că PSD a dorit mai mult: şi locurile legale şi alte posturi dorite de Nichita.
Primarul Nichita, ajutat ca de obicei de votul liberalilor care fac pe îngeraşii mincinoşi bine conduşi de aceeaşi lideri Adomniţei sau Fenechiu, joacă din nou ilegal. Îşi permite cu neruşinare să dea de înţeles că altii de prin PDL ar vrea posturi, deşi de aproape doi ani PSD domină ilegal deciziile în toate regiile şi societăţile din subordinea Consiliului Local. Nu pot să nu mă gândesc la faptul că ar fi justificată suspiciunea că RATP sau CET au ajuns pe buza prăpastiei fiind conduse exact de cei păstraţi de Nichita în acele posturi din AGA sau CA-uri, ca modul în care au fost administrate regiile sau societăţile prestatoare de servicii publice sunt considerate puşculite şi instrumente politice prin care se reglează relaţiile cu grupuri de interese economice.
Până în momentul în care unele instituţii abilitate şi responsabile se vor trezi din îndelunga amorţire şi vor lua măsuri concrete, am sesizat astăzi din nou Instituţia Prefectului privind legalitatea Hotărârii nr. 40/25.02.2010 pentru a fi atacată în contencios imediat ce documentele vor fi comunicate prefecturii.
23 Februarie 2010, 3:43 pm
Şi eu confirm faptul că în 24 ianuarie aşteptam răspunsuri de la liberali privind o alianţă cu ei în CL şi CJ. Ceea ce a precizat Gabriel Grigore e real, doar că răspunsul liberalilor nu a venit la acel moment. În aceeaşi perioadă, jocul liberalilor era însă axat mai degrabă pe introducerea lui Mugur Cozmanciuc la CET ca director, dublat de mesaje politice legate de campania lor de alegeri interne în partid. Au forţat mesaje false permanente pentru a părea că sunt în opoziţie, în realitate îşi reglează de mult timp interesele prin înţelegeri Nichita- Fenechiu.
Au existat asemenea discuţii şi între noi, cei din PDL, sensul eventual al propunerilor era ca PD-L şi PNL să schimbe şi la CJ şi la CL persoanele care ţin de PSD. În ambele locuri, pentru a nu exista o percepţie de dualism de atitudine. La urma urmei, mai ales în CL, democrat liberalii sunt împinşi realmente în opoziţie prin votul permanent al liberalilor alături de PSD. Adomniţei vehiculează inutil faptul că ar fi altfel şi ascunde cu maxim tupeu o realitate evidentă pregătindu-şi terenul de campanie electorală pentru primărie.
Şi cum ar putea să “muşte” politic dacă nu s-ar poziţiona ca şi cum ar fi în opoziţie, deşi pe subterane trebuie să înghită înţelegerile lui Fenechiu cu Nichita. Chiar şi jocul alegerilor interne de la PNL pe municipiu era previzibil: am şi previzionat unor prieteni că va rămâne sigur şef la municipiu, sensul fiind de anihilare prin competiţie falsă a unor alte eventuale candidaturi. Dealtfel nimic nou la PNL: Adomniţei la municipiu şi Fenechiu la judeţ. Alegerile sunt cumva inutile, pentru că la PNL alegerile de la nivel local trebuiau să aibă loc după congresul lor, motivul fiind de o logică elementară: faci alegeri în baza unui statut modificat – mai întâi îl modifici şi după aceea refaci structurile de jos în sus în baza noului statut. Cum Fenechiu nu e însă prea iubit la nivel central şi nici Adomniţei, nu mai creează pasiuni deosebite, ambii şi-au consolidat poziţiile încercând să creeze senzaţia că se ceartă. Unii poate i-au şi crezut, întâmplarea face că le cunosc jocurile, orice aparentă ceartă e de fapt o negociere în plus pe cine ştie ce interese politice. Îşi datorează dealtfel reciproc susţinerile şi evoluţiile politice.
Problema lor e ca au nevoie ca de aer să mimeze opoziţia, mai ales în CL. Imposibil, după părerea mea, atât timp cât votul consilierilor locali PNL este probă evidentă a minciunii mascate de discursuri furtunoase sau impertinente. Cine nu a văzut cum sună telefoanele când arde Nichita pentru vreo hotărâre?
Prima reacţie privind eventuale înţelegeri locale cu PNL părea pozitivă din partea unor liberali încă din seara de 23 ianuarie, probabil însă că după consultările lor cu Adomniţei şi Fenechiu au renunţat să continue discuţiile şi totul s-a blocat. Mi-am dat seama că nici nu aveau cum să accepte, erau deja înţeleşi cu Nichita şi ar fi ajuns în situaţii neconvenabile. Aşa că, stimaţi jucători liberali, e evident că nu veţi putea face nimic în sens politic pentru ieşeni atât timp cât nu veţi rupe pisica neagra a înţelegerilor subterane ale lui Fenechiu girate moral şi de Adomniţei. Şi nici nu puteţi recunoaşte public acest aspect, deşi încercaţi cu disperare să mimaţi opoziţia. Voi sunteţi cei care îl tineţi din punct de vedere politic în viaţă pe Nichita, chiar dacă individual sunt multe persoane onorabile care ştiu că ceea ce am scris e perfect justificat de realitate.
Deschiderea manifestată de către noi ar trebui să rămână valabilă. Mie nu îmi plac jocurile duale şi cred că majoritatea colegilor mei gândesc la fel.
20 Februarie 2010, 1:51 pm
Se studiază în clasa a 6-a. Acesta este răspunsul meu pentru ultimele declaraţii, evenimente din politichia românească, inclusiv în politica furtunosului Bahlui. Ghici, care este poziţia mea raportată la evenimentele actuale?
Câinele şi căţelul - Grigore Alexandrescu
“Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.”
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
“Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”
- “Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
- “Dar ziceaţi…” - “Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
P.S: Pentru vanghelienii pesedişti, precum şi la adresa speciiilor politice ieşene.”Fabula este specia genului epic, în versuri sau în proză, cu un singur fir narativ care prezintă o întâmplare cu caracter moralizator; personajele sunt necuvântătoare sau obiecte personificate; scopul este de a critica defecte ale comportamentului uman şi tare sociale.”
7 Februarie 2010, 10:53 am
Am aflat că Relu Fenechiu are brusc o pasiune pentru mine aruncând întrebări sau opinii inventate. Am avut şi altădată impresia că problema lui Fenechiu e una de natură patologică, ceea ce ar presupune compasiune din partea mea, dacă devine cronică boala sa. Îmi dau seama însă că e doar o reacţie politică agresivă pusă probabil pe seama ultimelor declaraţii făcute de mine legate de înţelegeri transpartinice pe mâna unor grupuri de interese economice la Iaşi.
E o vorba populară care spune că înainte de a lovi un câine uită-te în jur să vezi cine e stăpânul care îl hrăneşte. Nu m-am aşteptat ca la o solicitare adresată primarului Nichita pentru informaţii publice, printre care şi o listă a subcontractanţilor Dexia, să am parte de o reacţie atât de virulentă din partea lui ….Fenechiu şi nu de la primar, care poate ar fi avut motive normale de clarificare. Unde dai şi unde crapă, e tot o vorbă românească care se potriveşte ca o mănuşă.
Răspunsul meu nu e pentru el ci pentru mulţi din cei care ar risca să creadă asemenea minciuni. Indirect ating şi atitudinea unui alt deputat PNL, Cristian Adomniţei, care şi-a permis într-o altă situaţie să mintă televizat cu aceeaşi nesimţire, legat de votul în Parlament al colegului meu Petru Movilă, pentru aeroport. Nu şi-a cerut public scuze faţă de acesta şi nici nu cred că o va face vreodată. Se pare însă că în mod voit cei doi corbi speculează subiectul aeroport, folosindu-l nu în mod serios ci ca armă politică de scos ochii.
Am mai aflat că, inclusiv în medii universitare, cei doi au avut tupeul să lanseze acelaşi subiect al neimplicării parlamentarilor PDL de Iaşi, legat de proiectele Iaşului, afirmând ferm că noi am fi votat împotriva acestora. Nu îmi pun probleme faţă de cei care tind să creadă considerând credibile asemenea atitudini, e problema lor, dar e normal să clarific, sper pentru ultima oară, acest subiect.
1. Votul pentru aeroport
Vorbim de două situaţii: votul de la buget la începutul acestui an, când toţi parlamentarii ieşeni au fost pentru şi asta e un fapt fără nici o îndoială cunoscut de toţi parlamentarii, şi deturnat în mod mincinos de către PNL-iştii ieşeni. Al doilea vot este pentru legea corespunzătoare schimbului de terenuri pentru aeroport, vot din comisiile de specialitate. Dacă am înţeles bine, Fenechiu a aruncat o ştire stil radio Erevan cum că nici eu şi nici alt coleg de-al meu, Marius Spânu, nu am fi votat pentru.Cred că o astfel de ştire n-ar putea fi înţeleasă nici măcar de către colegul său de partid, domnul senator Vosganian. Nu am fost contra ci pentru (există probă martor publică video), Relu Fenechiu nu avea cum să ne vadă pentru că nici nu a fost prezent la Comisia de Industrii din care fac parte, ci domnul deputat Mocanu, iar Marius Spânu nu avea cum să voteze contra pentru că nu e membru în această comisie. Iar din câte ştiu nici la Comisia de Administraţie nu a fost, el fiind membru în Comisia de Politică Externă. Singurele clarificări cerute în comisie de mine au fost legate de forma juridică a schimburilor de terenuri legat de avizele Ministerului de Interne, votul fiind oricum în unanimitate pentru şi ca urmare a discuţiilor purtate de mine cu alţi doi colegi de-ai mei, Mircea Toader şi Cristi Boureanu. Dau o notă mare pentru eleganţa şi perseverenţa domnului deputat Mocanu, cel care a susţinut în comisie proiectul ca iniţiator şi nu lui Relu Fenechiu care a fost … în altă parte.
2. Hoţii de la Nicolina
Fierbinte subiect, nu e aşa? Uite cine s-a găsit să întrebe. Tocmai cel care anunţa arogant şi public prin 2005 că: „…EU sunt AVAS la Iaşi…” sau promitea rezolvare muncitorilor de la Nicolina. El care “nu ştie” nimic nici de achiziţia sediului pentru Garda de Mediu din decembrie 2007 la o sumă prea mare sau de sediul pentru OJCPI luat de la Moldoplast în 2008 pentru o sumă mai mare decât dublul celei plătite de proprietar la cumpărarea tuturor activelor fabricii. Şmecherul Fenechiu aruncă însă o pastilă, dacă aş nominaliza o persoană fără a fi finalizate cercetările de DNA ar fi o greşeală în care ar vrea să cad. Pot însă să îi reamintesc faptul că la şedinţele de audieri ale comisiei de anchetă parlamentară, la întrebarea cum au fost găsite persoanele numite ca membri în CA sau a administratorilor din partea AVAS şi de cine îi recomandă, persoana audiată a răspuns sec: totul se făcea pe faxul de la cabinetul deputatului Fenechiu. Măcar pentru asta şi sper să răspundă, eventual oficial, chiar Fenechiu, poate mai clarifică el nişte chestii interesante.
Limbajul folosit de Fenechiu în declaraţiile sale e de fapt o probă excelentă pentru un stil de comunicare politic superficial pe care nu îl agreez. Ştie foarte bine că în probleme de administraţie publică şi macroeconomie sunt la mine acasă, orice punct de vedere al meu dă dureri de cap multora. Se înţelege clar de ce îşi permite să jignească spunând că nu aş fi făcut nimic pentru Iaşi sau că toată viaţa mea nu ar fi pe placul său pentru că nu aş fi făcut nimic? E adevărat faptul că eu nu am făcut performanţă în şmecherie după cum e stilul lui, nu am ajuns vedetă de tip negativ sau balamaua necesară ungerii unor afaceri din bani publici. Aşa că, nu merită el un răspuns la asemenea provocări puerile, îi ofer însă un răspuns indirect la întrebarea sa „Îi cer public lui Nicuşor Păduraru să spună cine a prădat Nicolina”: uită-te bine Relule în oglindă dimineaţa şi vei avea răspunsul la multe întrebări, unele nepuse încă.
5 Februarie 2010, 2:48 pm
În această săptămână, în cadrul şedinţei Comisiei pentru Industrii şi Servicii s-a discutat despre iniţiativele legislative privind produsele etnobotanice cu efect halucinogen care au creat în ultimul an o grămadă de discuţii şi victime.
Am avut un dialog foarte dur cu reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Agriculturii, având în vedere timpul prea lung pentru o intervenţie care să determine măsuri concrete pe acest subiect. Am solicitat de asemenea, prin intermediul Comisiei de Industrie să obţinem informaţii de la instituţiile abilitate legate de cei care comercializează acest gen de produse şi legalitatea activităţii lor.
Astăzi am citit în presă despre intervenţia premierului Emil Boc pe acest subiect şi m-am bucurat de fermitatea domniei sale în sensul unor măsuri imediate care să nu mai permită apariţia unor victime, în principal din generaţia tânără care “testează” asemenea produse.
28 Ianuarie 2010, 6:09 pm
Mai avem o problemă gravă legată de forma juridică şi procedurile parcurse pentru împrumutul de la CET. Împrumutul de la CET, hotărât de către Consiliul Local, este o soluţie nefericită pentru a nu bloca activitatea CET şi a nu lăsa ieşenii fără căldură. Spun nefericită, pentru că ieşenii vor suporta tot din buzunarul lor şi de data aceasta efortul pe care îl va face primăria.
Orice sprijin acordat de către municipalităţi şi sub orice formă s-ar garanta un credit pentru CET, ar fi avut nevoie de un aviz al Consiliului Concurenţei, ceea ce ar însemna avizarea ajutorului de stat, pentru că garanţia oferită de Consiliul Local prin avalizarea unor bilete de ordin este tot ajutor de stat. Asta ar fi însemnat anunţarea Comisiei Europene în format electronic prin intermediul unei aplicaţii informatice SANI, conform anexei III a regulamentului numărul 800/2008 al comisiei de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu Piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratat. Din informaţiile publice existente, acest demers al primăriei nu a existat în forma oficială. Oricum ar fi, în textul hotărârii nu se face referire la un asemenea aviz. Dacă s-ar fi făcut, nu ar fi pierdut ocazia tovarăşul primar să se bată cu pumnii în piept că a apelat la UE pentru urbea pe care o reprezintă.
Intenţia bună (cel puţin la prima vedere) ar fi trebuit să se concretizeze în rezolvarea tuturor problemelor de legalitate, aceeaşi legalitate care trimite o armată de consilieri la DNA. Dar cum profesionalismul este mai degrabă o sperietoare pentru aparatul domnului primar, acesta s-a specializat în a da cu oiştea în gard.
Pentru cârcotaşii administrativi de legalitate: Nu încercaţi să folosiţi teoria excepţiei pentru servicii de interes economic general, pentru că schema de ajutor de stat a MAI conform OUG 36/ 2006 se referă doar la compensarea unor datorii şi a expirat în decembrie 2009. În acelaşi timp, pe excepţii mai sunt nişte precizări: ar fi fost necesară asigurarea transparenţei totale a condiţiilor de creditare, deci selecţia trebuia efectuată analizând mai multe oferte şi nu negociind cu o singură bancă. Oricum, am anexat la acest text o gramadă de documente plictisitoare pentru primărie*.
Şi dacă tot am auzit că în Iaşi avem de a face cu atacuri de imagine (politice evident) şi că ne-am făcut de râs în faţa întregii ţări cu atâtea ilegalităţi, am o întrebare pentru domnul primar: Ce ne vom face dacă va veni o echipă de control de la directoratul pe probleme de concurenţă din cadrul Comisiei Europene? Nu o să mai puteţi da vina pe politic şi pe atacuri energetice, singurul răspuns fiind orgoliul nemăsurat transformat în incompetenţă.
*Textele la care am făcut referire au fost transmise prin e-mail către presa ieşeană. Mâine, ele vor fi regăsite şi pe site, la secţiunea comunicate.
