15 Octombrie 2009, 2:32 pm
Am observat că în ultimele 2 zile au apărut informaţii la nivelul presei centrale preluate şi de agenţiile de ştiri, referitoare la legislaţia legată de pensiile speciale ale parlamentarilor. Subiectul în sine este legat de o iniţiativă a unui deputat PD-L Mircea Giurgiu, care nu ar fi fost susţinută de PD-L şi prin urmare ar fi fost blocată eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor.
Datorită faptului că realitatea este deformată voit, ţin să fac următoarele precizări: Sunt două propuneri pe acest subiect care pot genera confuzie. Unul aparţine deputatului Mircea Giurgiu în mod individual depus la Camera Deputaţilor sub nr. 341/29.06.2009 şi unul mai vechi şi anume Proiectul de lege privind modificarea Legii Nr.96/2006 a fost înregistrat la Camera Deputaţilor sub numărul 164 din 2.03.2009 fiind depus în data de 17 februarie. El a fost semnat de 102 deputaţi şi senatori aparţinând Partidului Democrat Liberal.
Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă 164/2009 acest aspect fiind evidenţiat în adresa transmisă către Camera Deputaţilor Nr.91/06.03.2009. De asemenea, punctul de vedere al Guvernului înregistrat sub Nr. 1128/06.05.2009 şi transmis de către Guvernul României prin intermediul fostului Ministru pentru Relaţii cu Parlamentul, domnul Victor Ponta, cu Nr. 3663/DRP din 18.05.2009, nu este nefavorabil, motivaţiile prezentate în răspuns permiţând Parlamentului să îşi expună prin vot decizia, fiind dealtfel vorba de pensiile parlamentarilor, între legislativ şi executiv, respectându-se instituţional atribuţiile fiecărei structuri.
Dacă propunerea domnului Mircea Giurgiu nu a trecut de Parlament, acesta s-a datorat deficienţelor legislative a iniţiativei, dar şi existenţei unor propuneri legislative mai clare pe acelaşi subiect, precum şi a iniţiativelor Guvernului Boc de a clarifica şi închide într-o viziune unitară, un subiect blocat în Parlament în principal de PSD şi PNL.
Prin urmare, consider că realitatea este ascunsă şi prezentată în mod voit deformat, ceea ce nu este corect. În fapt, reprezentanţii celorlalte partide politice au refuzat în mod constant să permită votul asupra acestui demers legislativ, în acest joc politic s-au folosit tertipuri procedurale pentru amânarea acestor discuţii şi pentru evitarea votării acestei legi care pe scurt permit eliminarea unor privilegii în baza principiului contributivităţii. Informaţiile transmise prin presă, amestecă acte normative legate de legislaţia privind pensiile şi nu creează o imagine corectă.
Partidul Democrat Liberal are încă de la începutul acestui an o foarte clară abordare a acestui subiect, astăzi situaţia nu este clarificată datorită faptului că celelalte partide au ţinut cu dinţii de aceste privilegii. Este total incorectă şi mincinoasă încercarea politică de a crea senzaţia că Guvernul Boc ar fi blocat eliminarea pensiilor speciale.
Argumentele prezentate mai sus se regăsesc dealtfel ca informaţie publică pe site-ul Camerei Deputaţilor şi sunt argumente fără echivoc ce nu pot fi deformate decât ori prin neprofesionalism ori prin asocierea politică la un mesaj mincinos ce nu poate fi decât în beneficiul PNL şi PSD. Se pare că PD-L este singurul partid care doreşte clarificarea echitabilă a acestor privilegii, mărturie stând evidenţa faptelor prezentate. Nici unul din celelalte partide nu a avut în ultimele 10 luni o abordare corectă a acestui subiect, astăzi însă încearcă să se folosească de el pentru a obţine beneficii electorale.
Încercarea PSD de a depune abia acum o iniţiativă legislativă, pe acelaşi subiect, e o meschinărie ieftină atât timp cât există deja iniţiative legislative şi aveau posibilitatea de a depune amendamente, lucru care nu s-a întâmplat.
2 Octombrie 2009, 12:59 pm
Acum 3 ani, în perioada când eram prefect al Iaşului, am avut o vizită a unor potenţiali investitori pe sectorul energetic, la nivelul judeţului Iaşi. La acel moment am direcţionat persoanele respective către Primărie şi evident CET, pentru a-şi prezenta intenţiile în vederea clarificării posibilităţilor existente. Am rămas în legatură cu acea echipă, din simplul motiv că discuţiile purtate cu persoanele respective au fost extrem de tehnice, drept pentru care am fost considerat un partener de dialog pregătit să înţeleagă inclusiv aspectele profesionale sau tehnice.
Anul trecut, imediat după ce m-am întors de la Ministerul de Interne, am avut din nou discuţii cu aceleaşi persoane şi am căutat să văd de ce nu au reuşit să realizeze proiectul respectiv, se efectuase dealtfel un studiu de fezabilitate foarte complex, cu finanţare externă, care încă nu fusese folosit. Toate acestea explică de ce anul trecut mi-am asumat ca viitor parlamentar obiectivul legat de modernizarea CET. La timpul respectiv colegii mei erau sceptici din două motive: obiectivul este de mare anvergură şi necesită o abordare extrem de complexă şi, ceea ce e cel mai dificil, realizarea unor asemenea intenţii depinde de administraţia locală, mai precis de deciziile primarului Nichita şi de procedurile administrative care pot duce la finalizarea unor asemenea intenţii.
Imediat după ce am câştigat poziţia de parlamentar în colegiul meu, în luna decembrie, am avut o întâlnire la Primăria Muncipiului Iaşi cu domnul viceprimar Olteanu şi cu domnul Mihai Chirica, împreună cu acei posibili investitori pentru a evalua posibilităţile de a pune în mişcare aparatul administrativ, pentru că singurele aspecte concrete realizate până la acel moment erau studiul de fezabilitate şi un fel de document asemănător unui agreement principial, prin care părţile defineau posibila cooperare concretă.
În luna ianuarie subiectul a fost discutat în sfârşit acolo unde trebuia, adică în Plenul Consiliului Local, fiind aprobată o hotărâre care iniţia pentru prima dată paşii administrativi pentru derularea unei licitaţii, în urma căreia ar fi urmat să fie selectat cel mai bun partener bazat pe cea mai bună ofertă care să permită realizarea unui parteneriat public privat în urma căruia, cu un aport minim din partea CET şi a Primăriei, partenerul urma să investească în construcţia unei capacităţi de cogenerare de înaltă performanţă energetică care ar fi dus la beneficii de ambele părţi şi mai ales la reducerea costului gigacaloriei. În luna martie, CET-ul analiza în Consiliul de Administraţie, documentaţia necesară pentru realizarea licitaţiei care trebuia să selecteze cea mai bună ofertă din partea celor care ar putea fi interesaţi de investiţie.
Presa ieşeană a avut dealtfel informaţii despre aceste investiţii. Dacă vă mai aduceţi aminte, este vorba de grupuri evaluate la aproximativ 30-35 mil Euro care ar fi urmat să fie instalate pe teritoriul CET, asigurând o parte din necesarul de energie termică şi electrică al CET împreună cu celelalte unităţi tehnologice vechi existente. Discuţii principiale pe care le-am purtat la nivelul Comisiei de Industrie din Camera Deputaţilor, inclusiv cu Ministrul Videanu, presupuneau luarea în considerare, la nivelul administraţiei locale a contextului energetic naţional. Din declaraţiile din luna mai ale Ministrului Videanu şi chiar ale Prim - Ministrului Emil Boc, acest gen de oportunitate este văzută ca o şansă pe care administraţiile publice locale nu ar trebui să o piardă. Reamintesc, de altfel, faptul că Ministrul Videanu a făcut referire de mai multe ori la creşterea capacităţii de stocare a gazului metan în România şi al unui parteneriat între Romgaz şi Gazprom, pentru că tehnologic, cogenerarea de înaltă eficienţă se pretează cel mai bine ca performanţă dacă se foloseşte gazul metan .
Primăriei Municipiului Iaşi ar fi putut să îi fie utilă continuarea demersurilor stabilite dealtfel prin hotărârea de consiliu de la începutul acestui an. Cine anume nu doreşte să se realizeze un asemenea proiect? E o întrebare cu multe răspunsuri.
În mesajul domnului Dan Cârlan, a fost prezentat inclusiv un document în Power Point, care sintetiza studiul de fezabilitate, dar nu este studiul in sine. Am considerat că este necesar să dau aceste detalii. Este extrem de important pentru Iaşi să se continue demersurile pentru modernizarea CET corespunzător instalaţiilor de producere a energiei electrice şi termice, la fel cum modernizarea reţelei de distribuţie cu finanţare BERD este necesară, sau modernizările instalaţiilor vechi ale CET I şi CET II. Acestea din urmă au făcut dealtfel şi subiectul unor demersuri de obţinere a unor finanţări europene pe linie de mediu pentru CET I, deşi eu personal nu cred că merită să cheltuieşti peste 200 mil Euro pentru tot, cât timp cu 70 mil Euro se poate realiza o capacitate nouă şi foarte modernă şi evident într-un timp rezonabil, argumentele lui Dan Cârlan trec în revistă câteva avantaje.
Săptămâna trecută acei posibili investitori au avut discuţii la Primăria Municipiului Iaşi, cu viceprimarul Gabriel Grigore, colegul meu este dealtfel unul din puţinele persoanele care încearcă cu seriozitate să găsească soluţii pentru CET, cunoscând foarte bine situaţia şi detaliile administrative.
Ştiu că sunt, unul din demnitarii ieşeni care cunoaşte bine detaliile şi reprezentanţii acestor investitori străini. De foarte mult timp încerc să fac ceea ce este posibil la îndemâna unui parlamentar, în aşa fel încât CET-ul şi Primăria să pună în aplicare efectiv hotărârea de consiliu aprobată. Colegii mei, interesaţi de asemenea de sprijinirea CET în situaţia absolut dezastruasă prin care trece din punct de vedere financiar, au făcut demersuri şi au căutat să obţină înţelegere de la Romgaz şi Ministrul Videanu, deşi nu aceasta este soluţia, fiind necesară o analiză cu mult mai profundă a CET. Propunerea domnului viceprimar, Gabriel Grigore, pentru o comisie energetică este o soluţie excelentă care poate dezgheţa imobilitatea administrativă din acest caz.
25 Septembrie 2009, 5:54 pm
„ Ceea ce este-este, ceea ce nu este – nu este. Asta este.”
Am aflat cu surprindere că, din raţiuni politice, Primăria Municipiului Iaşi a votat împotriva preluării de către Iaşi, prin intermediul domnului preşedinte Constantin Simirad, a şefiei Consiliului de Dezvoltare Regională Nord – Est. Ce să înţelegem prin acest gest? Faptul că Iaşul nu ar avea nevoie de o asemenea poziţie atât de importantă?
În urma cu vreo 2 săptămâni, decizia PD-L legată de coaliţia de la nivel local cu PSD-ul a fost interpretată de domnul primar într-un mod cel puţin caraghios, ca afectând interesele Iaşului pe proiectele majore. Dacă e să privim atent hotărârile Consiliului Local din ultima lună înţelegem de ce avea nevoie domnul Nichita. Mai precis, doar ultimul proiect legat de concesionare din zona Palas este un exemplu grosolan de lipsă de atenţie faţă de legalitate. Din câte am înţeles, verificările efectuate de către Prefectură nu sunt încheiate, pentru că nu au fost transmise toate documentele aferente. O soluţie ar fi să se deplaseze corpul de control al Instituţiei Prefectului şi să ridice într-o singură zi toate aceste acte, pentru a închide acest subiect fără să mai existe senzaţia că se trage de timp.
Nu vreau să reamintesc proiectul legat de autogară sau transferurile de resurse din creditul DEXIA, asupra cărora, personal mi-am manifestat şi îmi manifest reţinerea. La ce este bun jocul politic? Daca el este interpretat de către vicepreşedintele PSD şi primarul Gheorghe Nichita în funcţie nu de interesele Iaşului, ci de atitudini personale viscerale, răzbunătoare, care de data aceasta, în limbaj pur românesc seamănă cu ”datul oiştii în gard”. Oare argumentele lui Nichita nu se întorc împotriva lui? Nu e vorba de sacrificarea intereselor Iaşului pentru a sprjini candidatura lui Geoană?
Un război politic generat doar de dorinţa unui joc de imagine trimite Iaşul înapoi într-o lume fără sens. Demisia cerută de consilierul local Anghel Ficu nu este îndreptată către persoana potrivită. Cauza votului negativ pentru preşedinţia Consiliului de Dezvoltare Regională Nord – Est se regăseşte în atitudinea primarului Nichita şi este păcat că viceprimarul Olteanu s-a supus unei asemenea dispoziţii când ar fi putut să îşi manifeste propria voinţă mai presus de o proastă îndrumare din partea primarului Nichita.
22 Septembrie 2009, 11:03 am
L-am ascultat cu atenţie pe economistul Nicolaescu, fost ministru al Sănătăţii, citind moţiunea pe educaţie. Aş crede că, dacă nu am fluierat la scenă deschisă, este pentru că încă mai am simţul umorului negru. Dacă nu ar fi vorba de subiecte absolut importante şi dacă nu aş fi sătul de deformările unor realităţi din politica românească pe care le trăiesc pe viu de câteva luni în Parlament, nu aş lua atitudine.
E un fond clar al realităţilor politice actuale din Parlament: PSD e braţ la braţ cu PNL. Nu ştiu cât de reală pare această situaţie, însă e absolut necesar să fie cunoscută. Jocul politic dintre cele două partide a fost refuzat şi de mine mental, poate în virtutea speranţei hilare că liberalii ar avea mai mult de câştigat dacă şi-ar face doar un joc individual corect de opoziţie. Jocul politic Olteanu - Hrebenciuc este însă unul evident şi descalifică nu PSD-ul, ci PNL-ul. Minciuna şi demagogia sunt însă în catalogul curent de notare al activităţii politice ale PNL, doar din când în când Crin Antonescu îşi aduce aminte că e plictisit şi o spune la televizor.
PSD-ul se descalifică altfel: prin forţa cu care se luptă cu puterea, nu din opoziţie, ci de pe băncile Guvernului. În Parlament au fost nenumarate situaţii în care PSD a avut declaraţii politice absolut remarcabile prin consistenţa nesimţirii politicianiste. Cu un plan diabolic de dinamitare politică a parteneriatului care i-a adus la guvernare, împreună cu o parte din mass media centrală atraşi ca “jucători” mediatici fără deontologie, caută să joace pe toate planurile politice fără nici un pic de onoare sau respect faţă de propria demnitate
Revenind la Nicolaescu: textul citit, în afara unui titlu absolut de nivelul grădiniţei, minte cu neruşinare cu referire la iniţiativa privind salarizarea unitară, spunând că ar fi dorit să îl promoveze şi PNL când erau la guvernare dar nu ar fi vrut PDL-ul. Minciuna e spusă cu atât de multă pasiune nicolaesciană, încât e pur şi simplu jenantă. De ce spun asta: pentru că în sertarele MAI există acest proiect ascuns de secretarii de stat, Dobre şi Liviu Radu, ce se străduiau să nu îl scoată public de teama mişcărilor sindicale şi a scăderii procentelor politice previzibile. E o minciună să spună că ar fi vrut ei să promoveze această idee şi că nu ar fi dorit PDL-ul, pentru că cel care crease primul text al legii şi singurul care avea curajul să meargă mai departe a fost ministrul Blaga, însă Tăriceanu rupea Guvernul în 2007 preferând alianţa mascată cu PSD şi eliminând PDL-ul de la guvernare, ceea ce nu a permis să se meargă mai departe. Ştiu toate acestea pentru că am fost în Minister şi le-am văzut cu ochii mei, am discutat despre reformă de multe ori, însă mi se spunea că nu e momentul politic, fiind an de alegeri. Nu mai doreau să facă absolut nimic în ultimul an, preferând jocul cu aruncatul fondurilor guvernamentale în toate locurile cu interes PSD-PNL. Azi, însă, nu mai intreabă nimic de reforma din administraţie, nu scot un sunet despre Codul Administrativ rămas în sertarele MAI sub controlul PSD-ist al lui Nica, uită de necesităţile gândite chiar în perioada lor de guvernare şi maltratează pur şi simplu limba română, în Parlamentul României. O moţiune pe acest subiect nu e evident preocuparea PNL, căci ar lovi în PSD-ul apropiat de ceva ani de strategiile lor aşa că…
Nu spun să le fie ruşine pentru că depun moţiuni, au acest drept şi e democratic să se întâmple asta. Sunt însă lipsiţi de bunul simţ al evitării minciunii în argumentele folosite. Şi pentru asta merită să le baţi obrazul măcar virtual.
14 Septembrie 2009, 11:59 am
Astăzi, fetiţa mea a gustat din nou emoţiile unui nou început. Un buchet mare de flori şi primul pas în Colegiul Naţional. De câteva zile emoţiile i-au tulburat somnul iar pentru mine a însemnat, din nou, reamintirea primei zile de şcoală.
Aseară şi-a etalat din nou “ustensilele” de şcolar: un rucsac stil Hannah Montana, penar, pixuri, totul la culoare şi în trend. Evident, conservatorul din mine tăcea la fel ca şi în momentul în care cumpăram împreună toate acestea, fiind îmbrăţişaţi de puştoiaca entuziasmată pentru noile achiziţii. Un rucsac mov, plin de emoţii.
Prima zi s-a încheiat, fetiţa mea la fel ca şi ceilalţi elevi a cântărit cu sufletul ei de copil noua dirigintă şi profesorii pe care i-a putut cunoaşte. E mulţumită şi sper ca în sfarşit să doarmă lipsită de grijile vârstei ei şi în scurt timp noii colegi şi profesori să îi formeze universul pe care mi-l doresc.
Săptămâna trecută ne-am plimbat pe holurile Colegiului şi am zăbovit în faţa plăcilor de marmură cu nume celebre ale celor care au fost elevi sau profesori şi care onorează astăzi unul din colegiile cele mai puternice din Iaşi.
“Tati, Ionel Teodoreanu a fost elev aici?” Parfumul Medelenilor mi-a reamintit de momentele în care şi eu lecturam aceste cărţi şi mi-am reamintit de emotiile acelor ani. Vacanţa s-a încheiat, fetita mea îşi trăieşte frumuseţea vârstei şi a şcolii. Mâine mă voi gândi la clasa în care învaţă şi poate că din lumea asta sucită, în care totul pare în conflict permanent, ne vom reaminti de lucrurile care contează cu adevărat.
29 August 2009, 11:47 am
Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.
Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!
Opt membri de partid
Au trecut la fapte …
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!
Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar sase!
Sase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!
Cinci membri de partid
Cînd au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!
Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!
Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!
Doi membri de partid
Mîndri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!
Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!
ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!
20 August 2009, 4:55 pm
Pentru că Iaşul are o amprentă culturală recunoscută la nivel naţional, iniţiez astăzi demersurile pentru un proiect de site www.culturainiasi.ro, un loc virtual unde toţi cei interesaţi de viaţa culturală ieşeană vor putea găsi informaţii legate de instituţiile de cultură din Iaşi (muzee, teatre, centre culturale, monumente arhitecturale) precum şi cu privire la evenimentele culturale ieşene. În acelaşi site va putea fi regăsită agenda culturală a Iaşului precum şi interviuri cu personalităţi ale culturii ieşene.
Iniţiez acest proiect împreună cu domnul viceprimar Gabriel Grigore, urmând ca în maximum trei săptămâni să invităm la o primă întâlnire reprezentanţi ai instituţiilor culturale ieşene, centre culturale, jurnalişti precum şi reprezentanţi ai cultelor. Atunci vom prezenta proiectul de site, modul în care propunem să fie furnizate informaţiile necesare precum şi un protocol de parteneriat corespunzător acestei colaborări. Viitorii parteneri nu vor fi nevoiţi să suporte costurile necesare înregistrării domeniului şi funcţionării site-ului.
Până acum, am purtat discuţii cu reprezentanţi ai unor instituţii de cultură ieşene precum şi cu membri ai Departamentului de Jurnalism şi Stiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii A.I. Cuza Iaşi. Din fericire, toate aceste discuţii s-au încheiat cu concluzii pozitive. Consider că acest demers se va dovedi eficient pentru un parteneriat la nivelul Iaşului care să permită autorităţilor locale să unifice sub un interes comun toate informaţiile instituţiilor de cultură ieşene. Îi invit pe toţi cei interesaţi de proiect să mă contacteze la numărul de telefon: 0232/261313, pe blogul: http://blog.nicusorpaduraru.ro şi adresa e-mail: nicusorpaduraru@yahoo.com .
7 August 2009, 10:53 am
Am văzut aseară pe unul din posturile de televiziune care încearcă timp de cel puţin 12 ore pe zi să ne ofere o supradoză de obiectivism jurnalistic, am văzut deci o emisiune în care se discută, din nou, despre semnăturile Elenei Udrea pe declaraţia ei de avere. Nu aş fi reacţionat poate scriind acest mesaj dacă nu aş fi văzut ce personaj au trimis liberalii pentru a-şi expune opinia la această dezbatere. Evident, e vorba de ultima vedetă mediatică dintr-o generaţie tânăra cu mult aplomb, dar din păcate cu mai puţină consistenţă.
Cum e posibil să îţi dai cu părerea, tu, Alina Gorghiu, pe marginea semnăturii lui Elena Udrea atât timp cât chiar tu, Alina Gorghiu, ai o situaţie identică, încă cu accent juridic mult mai periculos? Fac referire evident la semnătura Alinei Gorghiu pe care am avut şi eu ocazia să o privesc nedumerit pe două documente: raportul oficial aferent comisie Ridzi depus de către comisia de anchetă şi lista de semnături a Partidului National Liberal în baza căreia s-a înfiinţat comisia de anchetă Udrea.
Evident veţi spune că sunt părtinitor. Posibil, dar măcar m-aş fi aşteptat ca opiniile să fie spuse de o persoană care să nu fi făcut acelaşi gest, pe care îl critică la o oră de maximă audienţă fără să aibă căderea să facă acest lucru.Puteţi vedea semnăturile respective ale Alinei Gorghiu la adresa: http://iritat.blogspot.com/2009/07/care-e-semnatura-alinei-gorghiu.html. Interesant este că, deşi subiectul este cunoscut presei ieşene, nimeni nu a sesizat (cu excepţia deţinătoarei linkului de mai sus) şi nu a comentat pe marginea acestui caz absolut identic.Mai mult dacă în cazul Elena Udrea este vorba de o declaraţie de avere asumată şi care nu schimbă cu nimic documentul în sine, el fiind recunoscut ca fiind agreat aşa cum e, în cazul Alina Gorghiu, documentul a stat şi stă la baza iniţierii unei anchete. Falsul în cazul Alinei Gorghiu evident că are o greutate îndreptată nu doar asupra situaţiei personale a sa ci împotriva unei alte persoane.
E bine să ştiţi că Elena Udrea ştie de acest subiect dar nu a considerat că relevanţa sa ar fi atât de puternică precum au considerat deontologii analişti în cazul său. Aşa că enervarea mea ar fi fost temperată dacă nu aş fi văzut emisiunea cu pricina şi avalanşa de opinii într-o parte din presa centrală. Prin urmare imparţialitatea este un subiect doar în imaginaţia celor care se cred ca fiind repere morale iar atitudinea din emisiunea de aseară pune un serios semn de întrebare asupra încercării de lansare în politica viguroasă, a Alinei Gorghiu, mai mult mai devine şi reper de forţă în anchete cea care nu spune nici “pâs” despre propria ei semnatură. Ca o picanterie e bine să ştiţi că la şedinţa extraodinară de la sfârşitul lunii iulie, ‘mneaei a aflat de subiectul semnăturilor personale chiar de la colegii mei de partid, prin urmare ar fi putut sa aibă bunul simţ să fugă de a critica acelaşi subiect în cazul altora.
6 August 2009, 11:19 am
Când vorbim de alianţa locală pentru interesele Iaşului totul pare perfect, cine şi-ar permite să spună că a face echipă pentru obiectivele majore ale Iaşului e un lucru rău? De altfel de ani de zile noi ieşenii i-am invidiat pe cei de la Cluj, Bacău şi mai nou Suceava pentru modul în care au negociat şi au promovat interesele judeţelor lor. Până aici toate bune şi frumoase. Că aeroportul mai are nevoie de câţiva ani până când sunt în stare câţiva funcţionari să facă nişte acte ca lumea? Că a fi capitală culturală europeană înseamnă de asemenea câţiva ani (apropo, iese din termenii protocolului) până când să fie posibil? Că autostrada va fi un subiect pentru o etapă ulterioară (pare că şi asta iese din termenul de valabilitate a protocolului), etc. toate astea sunt mai puţin importante dacă avem nevoie neapărat de o infuzie de optimism. Şi atunci protocol pentru ce? Câteva pârghii au apărut şi probabil că ăsta a fost singurul argument care a permis să porţi discuţii pe marginea lui pentru că se vor schimba multe şi în comisiile de specialitate şi în consiliile de administraţie şi în relaţiile de colaborare interparlamentară şi administraţia locală. Asta teoretic. Practic, vom mai vedea.
În principiu asta seamănă cu tărâmul lui Făt - Frumos. E adevărat că politicienii nu sunt chiar atât de frumoşi, cetăţenii dealtfel câştigând o dexteritate de a mârâi printre dinţi ori de câte ori se gândesc la această specie. Şi dacă e să vorbim de politica puterii din Iaşi, mai bine nu am face un concurs de “mister” (îmi cer scuze faţă de doamnele din politică, realitatea e că suntem mai mulţi bărbaţi). Până la urmă ideile măreţe au existat de ani de zile, un asemenea protocol era vehiculat de ani de zile indiferent de partide, numai că oamenii nu erau cei potriviţi şi nici acum nu sunt sigur că actuala clasă politică ieşeană (cel puţin din preajma puterii coalizate) e suficient de potrivită pentru ca ideile măreţe să devină şi un final fericit.
De ce a fost nevoie de un protocol? La urma urmei alianţa există, reguli existau şi erau stabilite. Nu ar mai fi fost nevoie dacă … Dacă funcţiona, pentru că până la urmă nu facem altceva decât să validăm că nu am funcţionat până acum. Dacă va fi bine? Nu ştiu, e bine să fim optimişti.
Dimineaţa mă uit în oglindă. Uneori îmi dau palme (în politică intri cu voinţa ta, nimeni nu te obligă), îmi mai număr ceva fire albe (Nichita, te prind eu la un fotbal), îmi văd cearcănele (ah, şedinţele de partid) şi plec la cabinetul parlamentar. Eu cred că nu m-am schimbat ca om. Şi nu ştiu cum pot … îmbătrâni frumos în politică. Pare de fapt imposibil, dar nici nu plec. Un om politic ieşean, cu greutate (citat din clasic în viaţă) îmi explică politica fără perdea (nu-i de la mine din partid, fiţi liniştiţi) ca pe o broască râioasă pe care o înghiţi şi la sfârşit faci o conferinţă de presă optimistă. A doua zi dacă ai stomacul tare, mai ceri o broască râioasă, aş zice eu, ca să devin deja academic în ale politicii.
Sinceritatea la politiceni e precum ploaia în deşert. Toată lumea o aşteaptă, numai că vine rar şi nu produce nici un efect. Eu o spun sincer, politic, astăzi s-a semnat un protocol agreat de forurile de conducere judeţene ale ambelor partide. Asta e! Înghiţim broasca râioasă şi mergem mai departe, poate poate iese ceva (numai să nu ne iasă ochii). Imediat după, la şedinţa de consiliu a urmat DEXIA.
Ieri, am avut un dialog spumos (nu vă gândiţi la lucruri bune), discutând pe marginea acestor modificări legate de DEXIA şi de liniile de tramvai. Nimeni nu e atât de nebun să spună că nu vrea să avem terminate lucrările de infrastructură în centrul Iaşului. Numai că dialogul în care oportunitatea e o chestie de vot iar legalitatea şi-o asumă … nu ştiu cine, nu a fost finalizat măcar o singură hârtie din care să rezulte cam ce s-a făcut până acum şi ce s-a plătit pe DEXIA, la fel cum în cazul liniilor de tramvai am aflat că nu ar fi un obiectiv definit prin lungimea kilometrilor de lucru şi că de la început s-a introdus … tot. O fi, se pune şi problema de a crede pe cuvânt un om politic.
Am simţit nevoia să scriu acest mic manual de mâncat broaşte râioase. Şi dacă din chestia asta nu o să-mi apară nimic pe piele şi se vor mai întâmpla şi lucruri bune va fi în regulă. Voi credeţi? Ar fi pentru prima oara în care un acord politic ar dura … câţiva ani. Asta nu s-a mai întâmplat, de regulă nu rezistă prea mult timp, mai ales că urmează o campanie electorală, iar legalitatea (cel puţin în ceea ce mă priveşte) nu este un lucru negociabil.
7 Iulie 2009, 4:33 pm
Discutam zilele trecute cu Adrian Păduraru despre un experiment inedit: un an fără televizor în locuinţă. Poate că multora li se pare a fi o utopie, însă simplul fapt că în acelaşi an poţi reveni la bibliotecă mi s-a părut cel puţin tentant. Acest experiment poate transforma un om politic într-o persoană neinformată. Dar, ce se întâmplă cu un om politic ce nu-şi poate permite luxul unui asemenea lucru? Ce se întâmplă cu toţi cei pe care îi interesează ce se întâmplă în ţară? Ce fel de informaţie li se oferă?
Îmi aduc aminte de o experienţă interesantă din primele zile de activitate parlamentară când, aflat în sala de plen a Camerei Deputaţilor, am deschis calculatorul pe unul dintre posturile naţionale de ştiri. Am avut neplăcuta surpriză să privesc, în direct, transmisiuni de la şedinţa la care mă aflam. Era cu totul alta decât vedeam cu ochiul liber şi am avut senzaţia ca trăiesc într-o realitate paralelă. Am comentat acest fapt cu colegii, discuţiile sfârşind în râsete. Aş fi râs, poate, şi acum de ciudăţenia momentului dacă, odată ajuns acasă, nu aflam despre mine lucruri neadevărate, fiind inclus într-o clasă politică neonorantă tocmai ca urmare unui astfel de gen de ştire.
Evident, calitatea analiştilor de breaking news nu mai e o surpriză pentru nimeni. În limbajul aşa-zis profesional am auzit de multe ori îndemnul spre combat, spre provocarea „curgerii de sânge” pentru rating. Calitatea informaţiei nu e un subiect firesc, ci o slăbiciune. Cui foloseşte faptul că, mai pe româneşte, se minte cu neruşinare?
Arbitrii media au devenit şi jucători şi fac vedete din personaje lipsite de calităţi, creionând modele sociale îndoielnice. Aşa că, măcar pe perioada vacanţei încercaţi-vă biblioteca. Veţi avea surpriza să constataţi că vă spun mai multe adevăruri decât o transmisiune în direct. Poate mai scapă măcar câţiva dintre noi pentru a educa generaţiile ulterioare. Pentru mine “indicaţia medicului” presupune să caut o comunicare directă cu cetăţenii. E mai sigură. Vă doresc tuturor o vacanţă cu cărţi şi oameni!
